x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

A fost ţigan şi nu mai e

0
Autor: Tudor Octavian 06 Feb 2009 - 00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3



La o paranghelie culturală, din categoria celor la care mă duc doar când n-am de ales, am fost provocat la dialog de un tânăr a cărui înfăţişare era în sine o provocare. Zvelt şi arătos ca un torrero, dar îmbrăcat cu o manta lungă din piele neagră, tânărul era imaginea de manual a ţiganului şcolit şi avut, care face din condiţia sa de ţigan un motiv de snobism ultras.

Parcă ar fi intenţionat să-i oblige pe toţi cei prezenţi la o întrebare stânjenitoare de genul: Ei, ce aveţi de zis despre un ţigan ca mine?

Tot ce purta era scump şi de cea mai bună calitate. Părea coborât dintr-o telenovelă sud-americană cu descendenţi indieni care, evoluaţi până la statutul de directori de bănci sau înalţi funcţionari de ministere, insistă să vină la slujbă sau în societate în straie tradiţionale.

I-am luat-o înainte zicându-i: Dumneata ai fost ţigan, dar nu mai eşti. Ştii că nu pot să fac abstracţie de costumaţia asta a dumitale, de platou de filmare. Dacă ai fi parlamentar şi ai vrea să reprezinţi etnia, prefăcându-te că încă mai suporţi vizaviurile românilor cu ţiganii, te-aş denunţa de impostor. Dumneata ai făcut o facultate, duci un trai urban de calitate, nimic nu te mai obligă la obiceiurile etniei, doar că nu ai găsit o cale de frondă mai inspirată. Eşti un fost ţigan, care, din nişte motive intelectuale, o mai face pe ţiganul.
Mai avusesem de-a face cu foşti ţigani, care trăgeau un anume folos psihologic din prejudecata că ţiganul nu se schimbă. Toată lumea se schimbă. De ce ar face ţiganii excepţie? Unora le convine să stea cu fundu-n două luntri. Că există comunităţi ai căror şefi practică o îndărătnicie socială de natură să le consolideze poziţia în ţigănime e un adevăr ce nu mai trebuie demonstrat.

Există însă 1.000 de feluri de ţigani cum există şi 1.000 de feluri de români. Se face caz de tradiţie, ca şi cum tot ce vine din trecut e bun. Tradiţia însă funcţionează şi în rău. Ţiganul nomad nu avea apă la îndemână şi aşa s-a instituţionalizat obiceiul de a nu se spăla. Ţiganul de la bloc însă are apă tot timpul, aşa că nu pierde nimic dacă renunţă la viaţa fără apă şi săpun. În românime, în unele zone sociale, e mai multă tradiţie rea decât într-o parte evoluată, urbanizată, din ţigănime.

După un timp, l-am reîntâlnit pe ţiganul care nu mai era ţigan costumat în distins om de afaceri, cu ac de aur la cravată şi pantofi italieni de casă mare. Ceva însă îi lipsea ca să fie cu totul convingător în noul său rol. Îi lipsea relaxarea.

Călca de parcă prezenta moda pentru tinerii care tocmai au dat o lovitură în finanţe şi sunt obligaţi să deprindă repede obiceiurile unei lumi foarte selective. L-am salutat şi atât. Nu pentru că aş avea ceva cu ţiganii, dar e mai bine să umbli în hainele tale, chiar şi când îţi poţi schimba îmbrăcămintea ca la teatru, de câteva ori în zi.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   tigan

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de