Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Intre greşelile pe care le-am făcut şi mi le reproşez e şi aceea că am lăudat pe cine nu trebuia sau lucruri care impuneau aprecieri mai rezervate. Norocul meu - fiindcă trebuie să existe şi un noroc in eroare - a fost că alţii şi-au făcut o profesie din lăudat.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Intre greşelile pe care le-am făcut şi mi le reproşez e şi aceea că am lăudat pe cine nu trebuia sau lucruri care impuneau aprecieri mai rezervate. Norocul meu - fiindcă trebuie să existe şi un noroc in eroare - a fost că alţii şi-au făcut o profesie din lăudat.
Prin comparaţie, entuziasmele mele greşite par neglijabile. Un elogiu excesiv la o treabă măruntă ii face persoanei in cauză un rău durabil, iar un potop de superlative nemeritate ii strică mintea. Dacă ar fi posibil, mi-aş curăţa trecutul de toate cronicile şi comentariile publicate in ideea de a-i ajuta cu vorbă bună pe incepători şi a-i recompensa, pentru puţina luare in seamă a strădaniilor lor, pe nişte artişti muncitori, dar cu talent mic.
Articolele mele greşite să zicem că s-au dus, că au murit in bună parte odată cu publicaţiile in care au apărut, sau dacă au fost decupate şi puse in mape de subiecţii lor acolo or să moară. Dar cei care au publicat cărţi pline de la un cap la altul cu ditirambi şi plecăciuni la mai-marii momentului, nu importă din ce domeniu, oare cum privesc in urmă? Se simt ei - ca şi mine - oarecum iertaţi de timp fiindcă au fost alţii şi mai exageraţi, şi mai linguşitori, şi mai darnici in cuvinte mari? Se pare că nevoia de a te face simpatic unui om puternic sau chiar de a-l lăuda pur şi simplu e in firea omului. In sine, această nevoie nu-i condamnabilă. Nu iubim doar femei, iubim - cu mijloace specifice, cum ar spune un psihanalist - şi case, şi obiecte de familie, şi animale şi chiar politicieni. In sine, nu-i de condamnat nici o afecţiune dublată de un interes financiar sau administrativ. Problema e că se inmulţesc jurnaliştii, scriitorii şi oamenii de televiziune, care işi oferă talentul la lăudat ca pe o marfă. Ia, neamule, oasanaua, că vindem ieftin! Plăteşti o apologie, primeşti două! Preaslăvim convenabil, cu ridicata sau la bucată! Preamărim şi aclamăm la comandă, cu materialul clientului! Livrăm lauri la domiciliu. Pentru clienţii fideli, practicăm gratuităţi!
In ce mă priveşte, fug de laudă ca de dracuâ, dar uneori mă mai scap. Simt ca orice om dorinţa de a aplauda lucrul bun, fapta deşteaptă, gestul curajos. Partea proastă e că, schimbăndu-se tot timpul unităţile de măsură ale binelui şi ale răului, relativizăndu-se precipitat toate criteriile de valoare simt că, sentimental, mă orientez greşit. Că, de exemplu, pe oricine l-aş vota, voi vota greşit. Că tot ce-i remarcabil la o persoană publică azi măine se va dovedi un defect de caracter. Imi dau seama că, peste ani, dacă va fi cazul să se uite cineva prin articolele şi cărţile mele de azi, acest cineva va clătina din cap a pagubă şi va zice:
Ce l-o fi apucat pe băiatul ăsta să laude? Să nu fi băgat el de seamă că tot ce acum pare bun şi frumos măine va fi dovedit ca fals şi dăunător?
