A obosit ideea europeană?

Interesant lucru: in ultimul timp se vorbeste destul de mult despre o noua etapa a procesului de integrare europeana, despre o centralizare mai accentuata a deciziilor si competentelor, despre transformarea UE intr-o structura politica. In fapt insa are loc un proces invers. Ne intoarcem cu pasi mici si furisati in secolul trecut. Parca am uita de procesul inceput la Schengen si ne indreptam din nou catre Piata Comuna.

E invocata tot mai des reintroducerea controalelor la frontierele nationale, sunt prelungite si teoretizate limitari impuse circulatiei fortei de munca, i se canta prohodul, zilnic, monedei comune si vad tot mai des ca actiunea economica la nivel comunitar e tot mai palida si cedeaza in fata tentatiei de a gasi solutii nationale, adeseori greu de compatibilizat. Grecii au devenit piaza rea pentru euro. Nemtii sunt un "al patrulea Reich' - agresiv pentru greci. Englezii, in loc sa isi amplifice integrarea lor ezitanta, par sa se complaca tot mai mult intr-un sistem nedus pana la capat, dar pe care l-au institutionalizat ca atare.

A obosit ideea europeana? S-au speriat, la prima criza economica majora, cei care aveau datoria sa o puna in miscare? In fond, proiectul UE urmarea transformarea Europei intr-o putere economica apta sa faca fata SUA sau colosului chinez intr-o competitie globala tot mai aspra, cu tot mai multi participanti. Acest proces e astazi stopat in buna masura iar unele tendinte, cum spuneam, sunt de-a dreptul potrivnice proiectului initial.

Mai mult decat atat, daca la un moment dat "ideea europeana' era vedeta pe scena dezbaterilor, astazi castiga teren discutia despre revenirea la dezvoltarea pe spatii mici, sa spunem nationale. In Serbia, alegerile au dat castig de cauza unui presedinte a carui biografie e legata de Milosevici si care, desi e de acord cu intrarea tarii in UE, a afisat mereu o ideologie opusa ideilor fundamentale ale Uniunii. Cred ca mesajul pe care l-am primit din Serbia e mai semnificativ decat pare. Statul vecin candideaza la integrare ca pas inainte dar opteaza pentru o solutie politica care seamana mult cu un pas inapoi. Acest tip de discurs, sa zicem eurosceptic, se aude in tot mai multe parti ale continentului, tot mai raspicat.

Lumea in care traim evolueaza intr-o anumita directie, cu sau fara Europa. Stiu ca ne e greu sa acceptam asa ceva, dar asta e realitatea. Ca suma de state mici, continentul nu va mai fi niciodata un actor economic si politic major. Vrem asta? Ideile neduse pana la capat nu obosesc, nu se epuizeaza. Dar oamenii pot obosi, e drept. Si mai ales cetatenii statelor europene. Daca proiectul UE pierde viteza si nu pare sa aduca beneficii, daca politicienii par si ei confuzati de ceea ce se petrece, cetatenii acestia vor fi tentati sa voteze tot mai mult oferta sceptica. Dar mai putem sa ne intoarcem din drum? Mai avem ceva important de gasit in secolul trecut? Nu cred ca politicile, la acest nivel, pot fi ca niste posturi de radio care ofera, cand si cand, programe cu muzica retro.