A Patra Cale

Un prieten mi-a atras atenţia asupra unui articol ­ extrem de interesant ­ al lui Arthur Schlesinger Jr. Articolul, intitulat “Not Right, Not Left, but a Vital Center”, a fost scris în 1948 şi a fost publicat în New York Times Magazine. Vă amintiţi ­ în 1948 şi George Orwell îşi scria celebra carte, “1984”. Câtă deosebire între cele două viziuni...

Au trecut 65 de ani de atunci şi au trecut aproape 25 de ani de la ridicarea Cortinei de fier în Europa. Ce s-a întâmplat în aceşti ani cu doctrinele politice ­ ca suport al activităţii guvernamentale a partidelor? Rămânem, din păcate, în continuare, prizonieri ai separării în Stânga şi Dreapta politică.

Articolul lui Schlesinger este extraordinar pentru timpul în care a fost scris ­ începuse Războiul rece! El sublinia însă, pentru decidenţii în materie de politică externă din SUA, distincţia dintre stânga comunistă şi stanga noncomunistă, evidenţiind apariţia a ceea ce el a numit “A Treia Forţă”, formată din partidele socialiste. Evident, în Europa, în ultimile decenii, prin inţiativa, în special, a lui Tony Blair, a fost lansată o formulă de CENTRU-stânga (“progressive”), formula de sinteză (pe care unii o numesc varianta social- democrată “domesticită”), denumită “A TREIA CALE”.

Dacă în cazul dihotomiei stânga/dreapta, diferenţierea se realiza prin atitudinea faţă de schimbare şi modalitatea de înfăptuire a ei (revoluţie sau gradualitate), dacă în cazul ţărilor cu sistem bipartid lucrurile sunt mai clare, situaţia este mai complicată în Europa contemporană, “combinaţiile” politice, în formule de alianţă extravagante ce puneau sau pun accentul pe “pragmatismul” guvernării şi pe “interesul naţional”, au dus la o erodare doctrinară sau chiar la trimiterea în derizoriu a docrinelor, fundamentul “doctrinar” comun al guvernărilor fiind oferit de o reţetă tip McDonald’s, reţetă modificată din când în când la Bruxelles sau la FMI.

Oricum, pentru ţările foste comuniste era important ca ele să fie aduse în formula status quo ante, ceea ce a făcut ca ani de zile, în aceste ţări, să se guverneze cu faţă spre trecut. În momentul de faţă, în condiţiile în care globalizarea determină efecte inegale în zone diferite ale planetei, în condiţiile în care în Europa, dincolo de vorbele despre Europa federală, fiecare stat îşi caută drumul său pentru ieşirea din criză, reţeta de la Bruxelles privitoare la valorile comune este interpretată diferit în fiecare ţară.
Euroscepticismul determină, din păcate, o A PATRA CALE ­ cea în care fiecare ţară merge pe drumul său, indiferent de culoarea politică (pură sau în formula curcubeu) a guvernului său.