x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

A pătruns în misterele Cosmosului, dar nu şi în tainele virusurilor

0
Autor: Florin Condurateanu 03 Apr 2017 - 07:30
A pătruns în misterele Cosmosului, dar nu şi în tainele virusurilor


Dumitru Prunariu a fost al 103-lea cosmonaut al omenirii, acum numărul celor lansaţi în imensi­tatea cerului trecând de 550. Româ­nul nostru astronaut a făcut cercetări în Cosmos într-o rachetă sovietică, avându-l coleg pe rusul Popov. Ce simţiri s-au amestecat în sufletul temerarului cosmonaut de fel din Braşov în lunga călătorie prin strato­sferă? „Simţeam senzaţia de majestu­os, de înălţime, vedeam de foarte de sus Pământul ca pe o planetă nu mare a universului, aveam senzaţia de stăpânitor, de putere nemăsurată. Pe de altă parte, se cuibărea în mine şi o fărâmă de frică, putea lovi rache­ta un meteorit, o rămăşiţă de altă rachetă şi nu mai reuşeai să cobori înapoi pe Pământ”. Ce straniu, în nemărginirea Cosmosului se puteau întâmpla accidente de circulaţie, ca pe o şosea bară la bară. Omul nostru din văzduh se destăinuia că acel balet, acele plutiri graţioase din pricina lipsei gravitaţiei însemnau doar spectaculozitate pentru noi privitorii pământeni. „Noi am simţit în primele două zile, până la acomo­darea fără gravitaţie, simţeam că ne explodează organele. În timpul călă­toriei prin Cosmos noi am muncit intens, am făcut cercetări. Domolirea plutirii haotice a obiectelor fără greu­tate acolo presupunea ca să ţinem sub un elastic orice lucru ce se agita în jurul nostru”. Dumitru Prunariu a acţionat să descifreze tainele Cosmosului, s-a întors glorios din Cosmos şi iată că soarta cu hachiţele ei a făcut ca românul nostru cercetă­tor al universului ceresc să nu poată să înţeleagă misterele unui prăpădit de virus care face prăpăd în lumea pământească. Un virus turbat şi puţin descifrat de ştiinţă a atacat-o pe nepoata cosmonautului şi i-a lezat creierul cu o meningită, care a omorât fetiţa de opt ani în 12 ore. Cu lacrimile încă neuscate în ochi, generalul Dumitru Prunariu, eroul român din Cosmos, nu-şi explică faptul cum nepoţica a contractat virusul de meningită, iar frăţiorul ei din preajmă nu a avut nicio infectare. Să ridici o parte de cortină de pe secretele universului şi să nu pătrunzi în misterele de ucigaş ale unui virus pitulat parşiv printre noi... Astronautul român din echipajul expediţiei ruseşti, antrenat ani lungi în oraşul cosmonauţilor din Rusia, a fost decorat ca erou al URSS şi ca erou al României. La întrebarea unde îi place mai mult, pe Pământ sau în Cosmos, generalul Dumitru Prunariu zice: „Am să preiau răspunsul colegului meu din rachetă Popov, mă simt mai bine pe Pământ, dar după ce am fost în Cosmos”


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de