x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Acea culme înverzită o revăd precum o ştiu, mână, mână, surugiu!

0
Autor: Florin Condurateanu 07 Apr 2017 - 07:38
Acea culme înverzită o revăd precum o ştiu, mână, mână, surugiu!


GPS-ul a urmărit aripa unei păsări călătoare şi i-a uimit pe specialişti. O pasăre numită acvila ţipătoare a avut montat un dispozitiv legat la satelit şi s-a pus în evidenţă că a zburat 12 mii de kilometri timp de 49 de zile pentru a se întoarce din calda Namibie pe meleagurile Vasluiului. Când s-au însorit iarăşi meleagurile moldovene, acvila s-a întors la vechiul cuib, acolo unde a răsărit ea la viaţă şi unde şi-a încălzit ouăle, scoţând alţi pui. Uluitoare chemare a locului, un instinct de a se considera acasă acolo unde şi-a migălit cuibul şi a potolit ciripiturile de foame ale puilor! O fidelitate faţă de locul natal pătrunsă fără nicio ezitare în instinctul păsării! Pentru a răspunde la chemarea cuibului părintesc acvila ţipătoare zboară peste două continente şi ape nemărginite. Ea simte atracţia Vasluiului, de ce nu poposeşte în Grecia, că e caldă şi ea, de ce nu se opreşte în Bulgaria sau Serbia, că sunt mai aproape de ţara africană unde s-a refugiat de frigul iernii? Ea are întipărit în ADN-ul ei de pasăre locul natal, pentru care nu precupeţeşte efort uriaş în zbor de mii de kilometri. Coandă câştigase recunoştinţa internaţională pentru ideea de geniu născătoare a avionului supersonic. Când a simţit chemarea pământului, s-a întors acasă, în casa veche a familiei, a pus pe picioare un institut modern de cercetare la Bucureşti şi apoi s-a ridicat la Ceruri împăcat. Se stingea acasă. De generaţii, în sângele omului s-a înstăpânit aerul de-acasă, apa de-acasă, mâncarea din grădina de-acasă, carnea văcuţei care a păscut din poiana de-acasă. E o chemare de neoprit. Poezia lui Macedonski, cu nume tulburător, “Reîntoarcerea”, spune totul despre gravitaţia spre acasă. “Acea culme înverzită o revăd precum o ştiu, mi-a văzut copilăria, mână, mână, surugiu! Dacă însă moartea crudă ca să-mi iasă-n drum ar vrea, facă-şi pofta cât îi place, voi muri în ţara mea!”. Am făcut tot ce ne-a stat în putinţă să aducem acasă oasele marelui patriot Bălcescu, mort în exil şi îngropat într-un cimitir cu gropi comune din Palermo? Ne-am străduit destul să-i îndeplinim dorinţa uriaşului Brâncuşi? Ţăranul de geniu şi-a destăinuit dorinţa de a se odihni în ţintirimul din Hobiţa, deşi francezii îl revendică pe răscolitorul sculpturii cu înverşunare, scriind pe piatra funerară Brâncusi, cu rezonanţă franţuzească, şi nu oltenescul Brâncuşi.


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de