x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Acel 1 Mai de care avem nevoie

0
Autor: Mircea Geoană 30 Apr 2010 - 00:00

Sărbătoarea zilei de 1 Mai le-o datorăm câtorva muncitori din Chicago. Acum mai bine de 120 de ani, ei au luptat şi au obţinut dreptul la ziua de muncă de opt ore. Uitându-ne în jur, la România anului 2010 - trebuie să ne amintim de jertfa acelor muncitori, iar în faţa memoriei lor ar trebui să ne plecăm frunţile ruşinaţi.



În condiţii mult mai favorabile decât ale acelor timpuri şi după 20 de ani de schimbări, reforme, succesiuni la guvernare, greve şi proteste, noi nu am reuşit să construim decât o ţară care ne nemulţumeşte. Cu un stat nu doar opresiv, dar şi neputincios. Cu o guvernare incompetentă şi coruptă. Cu servicii de educaţie, sănătate şi securitate scumpe şi proaste.

Cu un nivel de trai printre cele mai scăzute din Europa. Cu o populaţie obosită de sărăcie, demagogie, nedreptăţi, dar mai ales obosită de speranţe înşelate. Cu pensii şi salarii "nesimţite", pe care le invocăm uitând că adevărata nesimţire nu constă în existenţa salariilor şi pensiilor mari, ci în faptul că ele nu sunt rezultatul unei munci cinstite şi bine făcute.

Pentru că toate aceste lucruri sunt adevărate, 1 Mai 2010 nu poate fi o zi de sărbătoare.
Nu de o schimbare a Guvernului avem nevoie, ci de o schimbare a guvernării. Nu de o vânătoare de vrăjitoare avem nevoie, ci de schimbarea radicală a opţiunilor fundamentale care stau la baza guvernării şi care modelează economia, societatea şi viaţa de toate zilele a românilor. 1 Mai 2010 nu poate fi o zi de sărbătoare, căci cele 4,5 milioane de salariaţi ai României nu au nimic de sărbătorit. Nu ar trebui să fie nici o zi a protestelor antiguvernamentale, căci simpla schimbare de Guvern nu poate duce decât la noi dezamăgiri.

Dispreţul faţă de muncă şi condamnarea socială şi politică a celor care muncesc reprezintă miezul putred al societăţii pe care am creat-o în ultimele două decenii. În România de astăzi, un om care munceşte cinstit şi bine este dinainte condamnat la sărăcie şi la umilinţă. Am vrut să construim o societate capitalistă şi democratică şi am învăţat repede doar prima ei lecţie - banii sunt măsura succesului.

În schimb, am ignorat cea de a doua lecţie fundamentală - nu orice bani, ci banii creaţi prin muncă cinstită şi bine făcută exprimă succesul. Am căzut în eroarea de a adora banii şi de a desconsidera munca prin care se produc aceştia. Am construit acea societate strâmbă în care cei care au bani, indiferent dacă provin din furt, corupţie sau privilegii, îi oprimă şi îi umilesc pe cei prin munca cărora au fost creaţi aceşti bani.

Am creat acea economie absurdă - care numai capitalistă nu este -, în care nu productivitatea muncii şi eficienţa economică stabilesc rata profitului, ci decizia politică şi corupţia din administraţie.

Această fundaţie prost pusă a României contemporane trebuie schimbată radical, în favoarea muncii şi a celor care muncesc, începând de azi. Iar 1 Mai 2010 ar trebui să fie momentul de cotitură. Ziua în care să afirmăm cu tărie valoarea muncii şi preţuirea pentru cei care muncesc. Ziua în care să vrem să construim o Românie care îi preţuieşte pe cei care muncesc.

Ziua în care începem să punem bazele unei altfel de guvernări. O guvernare care să folosească prezentul pentru a construi viitorul, în loc să amaneteze viitorul pentru a supravieţui în prezent.
De 120 de ani, 1 Mai este Ziua Internaţională a celor care muncesc. În multe ţări este o zi de sărbătoare. În alte ţări este o zi de luptă.

Astăzi, în România, ea ar trebui să fie ziua unei alegeri fundamentale, în care alegem să muncim şi să preţuim, deopotrivă, munca şi pe cei care o fac.
Citeşte mai multe despre:   observator

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de