x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Acesta este tatal meu"

0
Autor: Lucian Bolcas 03 Dec 2005 - 00:00
"Acesta este tatal meu"


"Au fost oameni care, pentru ca un ideal sa devina realitate, pentru ca Romania Mare sa se transforme din vis secular in certitudine istorica, au mers la razboi stiind ca pot muri. Si multi dintre ei au si murit. Au murit cu piepturile goale la Marasesti si Marasti, au murit in trecatorile Carpatilor in drumul spre Ardealul care ii chema, au fost ingropati de vii in muntii Ardealului cand grabeau cu arma in mana sosirea trupelor romanesti"

Motto: "Cum sunt ce-am fost, voi fi ce sant" (Nichifor Crainic)

La 1 Decembrie, de Ziua Sarbatorii Nationale, ma duc intotdeauna la Mormantul Eroului Necunoscut.

Desigur ca exista multe alte locuri de rememorare a Unirii depline. Este Alba-Iulia incarcata de istorie, care vuieste si acum de glasurile multimii adunate. Este Arcul de Triumf, ce exprima peste ani maretia victoriei. Dar eu ma duc la Mormantul Eroului Necunoscut.

Si aici imi revin mereu in minte cuvintele copilului Amilcar Sandulescu, orfan de razboi, care, intr-o ceremonie cutremuratoare, menita sa stabileasca pentru eternitate osemintele ce vor reprezenta Eroul Necunoscut al unei natiuni, a ingenuncheat in fata celui de-al patrulea sicriu al celor cazuti in Marele Razboi de Reintregire si a spus: "Acesta este tatal meu".

Dincolo de simbolistica ceremoniei sta un mare adevar pe care nu-l putem uita.

Au fost oameni care, pentru ca un ideal sa devina realitate, pentru ca Romania Mare sa se transforme din vis secular in certitudine istorica, au mers la razboi stiind ca pot muri. Si multi dintre ei au si murit. Au murit cu piepturile goale la Marasesti si Marasti, au murit in trecatorile Carpatilor in drumul spre Ardealul care ii chema, au fost ingropati de vii in muntii Ardealului cand grabeau cu arma in mana sosirea trupelor romane.

Chiar daca au nume sau nu, chiar daca se odihnesc sub cruci crestinesti sau nu se stie unde, ei, toti care au cazut sub flamura Tricolorului Unirii depline, stau acum laolalta sub lespedea Eroului Necunoscut.

Pe aceasta lespede pe care se pun coroanele aducerii aminte si ale recunostintei, dar a carei inscriptie este atat de rar citita, sta scris: "Aici doarme fericit intru Domnul Ostasul Necunoscut, savarsit din viata in jertfa pentru unitatea neamului romanesc. Pe oasele lui odihneste pamantul Romaniei intregite".

Si am inteles ca acest pamant ce odihneste oasele Eroului Necunoscut nu-l putem tranzactiona ca la taraba, oricat si-ar dori unii sau altii. Nu putem uita mormintele neamului nostru pentru ca altii sa se aseze deasupra lor. Iar pericolul cel mai mare este sa uitam.

Scriu aceste note inca sub emotia Sarbatorii Marii Uniri. Nu poti rememora decat cu emotie, asa cum si sarbatorirea este tot un act emotional. Pentru a rememora si sarbatori am fost la Mormantul Eroului Necunoscut.

La Alba-Iulia, in vuiet de clopote si glasuri infratite, a izbucnit bucuria Marii Uniri. Arcul de Triumf da masura maretiei si fortei unei mari biruinti.

Dar eu am fost la Mormantul Eroului Necunoscut. Pentru a rosti si in acest an cuvintele lui Amilcar Sandulescu, avand piosenie si respect pentru parintii mei firesti: "Acesta este tatal meu", El, purtatorul pamantului Romaniei Intregite.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   necunoscut,   eroului necunoscut

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de