x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Acord final pentru un mars lent

0
15 Iul 2004 - 00:00

Romania a reusit in cele din urma. Dupa sapte luni de asteptare si mai multe vizite ale Misiunii FMI, board-ul de la Washington a semnat la 7 iulie un aranjament de supraveghere preventiva ("precautionary") care se va derula pe durata a 24 de luni.

Cuvantul-cheie a ramas acelasi: "restrangere". Lui i se adauga obisnuitele: deficit de cont curent, deficit bugetar, inflatie, salarii, credite.

Totul e vechi, numai discursul FMI pare schimbat. A devenit eminamente pozitiv. Dar Fondul ne-a evidentiat meritele si la 15 octombrie 2003, atunci cand s-a reusit singura finalizare a unui acord stand-by din perioada postcomunista. E vreo diferenta in modul de a lauda al Fondului?

La o citire din fuga a celor doua declaratii, care apartin aceleiasi persoane, Anne Krueger - prim-director general adjunct al FMI - , s-ar putea crede ca e vorba de unul si acelasi lucru. Politicile macroeconomice "sanatoase" si "progresul inregistrat in cadrul reformelor structurale" contribuie in ambele variante la "continuarea procesului de dezinflatie si cresterea economica robusta". Totusi, in ciuda repetitiei, Krueger n-a uitat sa elimine din discursul recent orice conotatie negativa. Nu se mai pomeneste nimic de "programul de reforma ramas", a carui aplicare cu fermitate "va fi cruciala pentru asigurarea unei economii de piata functionale si o crestere economica durabila", ci numai de accentul pus de program pe continuarea "progresului reformelor structurale ample". Mai mult decat atat, daca in octombrie 2003 biroului de la Bucuresti ii era lasata libertatea sa faca o sinteza inainte de prezentarea integrala a declaratiilor de la Washington ("dupa esecul celor cinci acorduri anterioare finalizarea acestei evaluari reprezinta un pas important in stabilirea unei serii de politici macroeconomice solide si consecvent aplicate in timp", dar "cu toate acestea, programul de reforma structurala ramane in mare masura neterminat"), acum partea de inceput a comunicatului se rezuma la date tehnice seci - valoarea acordului, durata, tipul de aranjament.

Asadar FMI ne spune ca suntem pe drumul cel bun, dar nu precizeaza cat am parcurs din el si cat mai avem, ci doar ca mergem inainte. Numai ca pe noi chiar ne intereseaza in ce stadiu suntem. Si atunci este imposibil sa nu se observe ca Romania si Bulgaria, tarile din valul al doilea de aderare la UE, sufera de aceeasi boala. Creditul neguvernamental a crescut cu 50% in 2003. Pe urmele acestuia, deficitul de cont curent aproape ca s-a dublat (5,8% din PIB - Romania, 8,7% - Bulgaria). Deci, in pofida progreselor inregistrate in cadrul reformelor structurale se vede ca statele in cauza n-au deocamdata capacitatea sa lase piata sa-si exprime liber optiunile. De aceea, Romania si Bulgaria semneaza cate un acord de supraveghere preventiva prin care se iau masuri pentru limitarea cererii agregate.

De fapt, Bulgaria sta ceva mai bine ca Romania in privinta mediului economic. Anul trecut, deficitul sau de cont curent a fost finantat in proportie de peste 80% din investitii straine directe (fata de 46% in Romania), a obtinut rating investitional dupa finalizarea capitolelor de negociere cu UE in iunie 2004 si a adus impozitele in apropierea celorlalti competitori fiscali din Europa Centrala si de Est. Dar cu toate ca vecinii nostri au sansa sa recupereze in mai putin timp diferenta de competitivitate, n-au reusit sa depaseasca secventa in care ne aflam noi: oferta interna nu face fata inca cererii si atunci se procedeaza la comprimarea consumului.

Una peste alta, imbunatatirea discursului FMI vizavi de Romania poate sa aiba legatura cu un singur aspect: UE a luat deja decizia de acordare a statului de economie de piata functionala si in acest caz nu mai e "politically correct" sa se discute de programul de reforma ramas, ci de progresul deja facut. Oricum, FMI dadea impresia in toamna trecuta ca s-a saturat de Romania, dupa atatia ani de administrat reforma cu lingurita. Daca n-ar fi fost la mijloc UE, care sa solicite Fondului sprijin logistic, probabil ca acest "precautionary" nici nu s-ar mai fi incheiat.

E limpede. La sfarsitul celor 24 de luni de supraveghere preventiva, FMI se va spala pe maini de Romania. Lumea financiara internationala va spune ca Fondul s-a achitat cu brio de sarcina, succes care va fi servit drept exemplu unor tari din Africa si Asia. Pana atunci, economia romaneasca va fi tinuta in echilibru dupa vechea reteta, care, din pacate pentru noi, n-are cum sa ne duca spre dezvoltare durabila. Ar trebui ca succesul sa se transpuna si in majorarea puterii de cumparare, in cresterea nivelului de civilizatie ori in imbunatatirea infrastructurii, nu doar in progresele indicatorilor macroeconomici.

Dar asta deja nu va mai constitui una dintre preocuparile Fondului Monetar International. Problema va fi pasata, in 2007, Uniunii Europene, care n-are decat sa descalceasca singura itele reformelor structurale din Romania.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   romania

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de