Actorii în trecere pe zebră

Florin Piersic filma în vecinătatea oraşului Baia Mare secvenţele din filmul de succes “Pintea”. Perioadă înghesuită de spectacole la teatru şi filmări. Piesa cu el în rolul principal se juca pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti şi, la interval de câteva ore, dimineaţa, trebuia să pornească filmările la Pintea Haiducul, la peste 600 de kilometri. Cu ochii cârpiţi de puţinul somn, Piersic urca în avionul cu presa zilnică şi ateriza pe aeroportul din Maramureş. Florin a iubit popularitatea, avea şi flerul câştigării atenţiei publicului, aşa că a inventat ceva de efect, a cerut să i se aducă armăsarul din film la aeroport, cojocul miţos de om al pădurii şi pornea prin oraş în trapul calului. Vă daţi seama, se aduna lumea ca roiul la stup să-l vadă pe Florin-Pintea oprind la stop călare, purtând cuşma pe-o ureche. Îl împungea foamea şi dădea buzna în magazinul de lactate strigând: “daţi-mi repede un pahar de plastic cu smântână şi un corn proaspăt, că haiducul din mine nu vrea să calce regulamentul de circulaţie şi să treacă pe cal când semaforul e pe galben”. Alt actor foarte îndrăgit, Papaiani, povestea cu satisfacţie că, în zilele în care filma secvenţe dintr-o producţie a lui Segiu Nicolaescu, a ieşit seara din hotel să se aerisească. În filmul cu comisari, Papaiani juca rolul unui interlop mărunt, un găinar care mai turna şi la Siguranţă, se potrivea cu mutra lui de şmecheros. Şi numai ce se apropie de el nişte tuciurii încruntaţi, patrulând şi ei prin faţa hotelului: “Băi, te dai mare, vezi că aici e teritoriul nostru, schimbă valuta în alt oraş, că aici iei şuturi în fund!”. Poezie de neuitat a lui Adrian Păunescu. “Actorul a ieşit în stradă/ Să-şi cumpere ceva salam,/ Era în haine de paradă,/ ca Voievod peste un neam.(...)// S-au dat deoparte cu sfială,/ Mulţimea toată murmura/ Văzându-i hainele de gală,/ Să ne trăieşti, Măria-Ta!// Dar ploaia a venit deodată/ Şi ei văzând cu ochii lor/ Întreaga-i faţă demachiată,/ I-au aruncat un fel de plată:/ Lăsaţi-l dracu', e-un actor”. Rolurile mor, viaţa e un teatru trist.