x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Acul de siguranţă, sabia şi gheata de ghips

0
Autor: Florin Condurateanu 07 Mar 2019 - 07:13
Acul de siguranţă, sabia şi gheata de ghips


Cu teribil lipici la public, Sebastian Papaiani era nelipsit în distribuţiile filmelor, dar şi pe afişele teatrelor. Figură simpatică, cu replica hăzoasă pe vârful limbii, mereu cu zâmbetul mijit în ochi, Papaiani era ales pentru roluri de personaje pozitive în filmele, care glorificau omul de tip nou, cu formula ideală de calităţi. Papaiani nu suferea eroii comunişti, care n-aveau niciun defect, cărarea la păr era trasă cu rigla, nodul de la cravată fără nicio alunecare, cămaşa scrobită, vorbirea preţioasă, parcă smulsă din dicţionar. Papaiani simţea că aceste personaje pozitive până-n măduva oaselor nu erau credibile, păreau de material plastic şi spunea peste tot că şi eroii comunişti trebuie să se mai enerveze şi să înjure, când au guturai cu tuse să mai scuipe într-un tufiş. A intrat în legendă o replică a lui Papaiani, la avanpremiera unui film, în care el juca rolul unui fiu al satului, care după absolvirea facultăţii revenea la locul de baştină şi se ducea la preşedintele colectivei, cerând să-l angajeze ca agronom. În film, îl îmbrăcaseră cu costum negru ce pe un angajat la pompe funebre şi răzvrătit Papaiani a rupt un nasture de la sacou, înlocuindu-l cu o improvizaţie, un ac de siguranţă, să pară scena mai venită din viaţa reală. Când s-a ajuns la scena cu întâlnirea proaspăt absolventului cu şeful colectivei, de parcă se duceau amândoi la spectacolul cu „Lacul  lebedelor”, unul dintre activişti strigă: „Stop, tovarăşului Papaiani îi lipseşte un nasture la haină, să se reia filmarea cu nasturele cusut la loc, râd capitaliştii de noi că n-avem producţie de nasturi!”. Înciudat de porunca politrucului, Papaiani i-a răspuns: „Tovarăşe, capitaliştii ne vor lăuda şi pizmui că avem mai multe fabrici de ace de siguranţă, care sunt mai tehnologizate decât atelierele de nasturi!”. Papaiani a fost atât de devotat meseriei lui de actor, încât după ce şi-a fracturat un picior şi i l-a pus în ghips, i-a trimis invitaţii la teatru marelui ortoped Andrei Firică. A rămas cu gura căscată profesorul Firică când a intrat în scenă Papaiani, în costum de epocă, cu perucă stufoasă, cu sabie de duel, dar cu piciorul înfăşurat în ghips.

 

Citeşte mai multe despre:   Sebastian Papaiani

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de