x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Adevăratele probleme ale Justiţiei

0
Autor: Ion Cristoiu 18 Iul 2008 - 00:00

Ca şi în anii anteriori, dezbaterea despre starea Justiţiei se concentrează aproape exclusiv pe lupta împotriva corupţiei şi, mai ales, pe lupta împotriva corupţiei la nivel înalt.Fenomenul îşi are mai multe cauze:

Ca şi în anii anteriori, dezbaterea despre starea Justiţiei se concentrează aproape exclusiv pe lupta împotriva corupţiei şi, mai ales, pe lupta împotriva corupţiei la nivel înalt.

Fenomenul îşi are mai multe cauze:

a) Luarea drept punct de referinţă doar a Raportului de monitorizare. Care raport se concentrează doar asupra luptei împotriva corupţiei.

b) Partizanatul politic făţiş al celor care susţin dezbaterea. Angajarea lor ca buciumaşi prezidenţiali le impune călărirea unei teme din care Traian Băsescu îşi soarbe capitalul electoral.

c) Caracterul senzaţionalist al anchetelor vizînd nume sonore ale politicii româneşti.

Indiferent de cauze, o astfel de limitare a sferei dezbaterii e catastrofală pentru reforma în Justiţie.

Dimensiunea juridică a luptei împotriva corupţiei e doar unul dintre aspectele reformei în Justiţie. Şi încă unul dintre aspectele minore. Sondajele de opinie, dar şi realităţile dezvăluie că notele negative ale stării Justiţiei sînt mult mai cuprinzătoare şi mult mai profunde. Dezbaterea asupra stării Justiţiei trebuie să abordeze aceste note de esenţă, pentru ca, în final, ea să impună luarea unor măsuri necesare. S-ar cuveni astfel să remarcăm şi, evident, să analizăm cauzele unor slăbiciuni precum:

a) Numărul uriaş al proceselor existente pe rol la ora actuală în România.

Din cauza acestui număr uriaş, judecătorii noştri sînt printre cei mai încărcaţi din Uniunea Europeană: 70 de dosare pe cap de judecător.

Confruntaţi cu un număr uriaş de dosare, judecătorii nu au nici timpul, nici energia necesare pentru a studia dosarele şi, astfel, a da o sentinţă corectă.

Numărul uriaş de procese înseamnă un număr uriaş de cetăţeni implicaţi direct în mersul Justiţiei.Aceasta explică într-un fel şi nemulţumirea publică faţă de starea Justiţiei.

O persoană implicată într-un proces care se lungeşte are suficiente motive pentru a crede şi a susţine că Justiţia merge prost în România.

Abordată răzleţ, chestiunea numărului uriaş de procese trimite la multiple cauze şi, evident, la multiple soluţii.

La Zig-Zag cu Ion Cristoiu de pe Antena 3, Norica Nicolai a sesizat absenţa unei etape de medieri prealabile deschiderii unui proces. O astfel de etapă ar micşora numărul proceselor, dat fiind că multe dintre ele au motive minore. O altă cauză trimite la absenţa minimelor cunoştinţe juridice la nivelul întregii populaţii. Nu de puţine ori, procesele sînt deschise aiurea de solicitanţi.


b) Brambureala existentă la nivelul legislaţiei.

La ora actuală, nici măcar doctorii în Drept nu se mai pot descurca în hăţişul legislativ din România. Aproape fiecare lege a fost modificată succesiv de cîteva ori. Modificările n-au ţinut cont de alte legi, existente deja, astfel că multe prevederi se bat cap în cap.

Haosul e sporit şi de excesul de ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în funcţiune din clipa publicării în Monitorul Oficial. Ele trebuie însă dezbătute şi votate în Parlament. Confruntat cu o avalanşă de ordonanţe de urgenţă, Parlamentului îi trebuie luni întregi pentru a lua în dezbatere un astfel de document. În multe cazuri, ordonanţa suferă amendamente sau e chiar respinsă. Între timp, ea şi-a făcut efectele. Adoptată, Legea de aprobare a ordonanţei intră în conflict cu efectele deja produse ale ordonanţei.

c) Inexistenţa unui Cod penal, a unui Cod de procedură penală şi a unui Cod civil adaptate la realităţile României de azi.

Oricît ar părea de ciudat, Justiţia din România lui 2008 îşi desfăşoară activitatea pe baza codurilor din perioada comunistă.

E drept, guvernele postdecembriste succesive au adus diferite amendamente. Ele au fost făcute în pripă, sub presiunea unor situaţii sau chiar a unor interese de moment, fără a se ţine cont de ansamblul codului.

Astfel că, la ora actuală, în Codul Penal şi Codul de Procedură Penală sînt multe prevederi care se contrazic unele pe altele. Cauza acestei situaţii absurde stă în ambiţia fiecărui ministru al Justiţiei de a propune şi impune propriul cod.

Şi cum elaborarea şi apoi votarea unui cod cere perioade mai lungi de timp, schimbarea unui ministru a dus la spulberarea de către noul titular a tot ce s-a făcut. Care titular s-a angajat şi el la elaborarea propriului cod.

Raportul de monitorizare va fi dat publicităţii.

În heleşteul nostru balcanic se va isca oarecare fierbere.

Vor fi reacţii şi contrareacţii, aserţiuni ţepoase pe televiziuni, intervenţii ale profesioniştilor datului cu gura.

Cam la atît se vor limita efectele în plan autohton ale publicării raportului.

După care, opinia noastră publică, atrasă de un nou scandal, va uita starea Justiţiei.

Pînă la publicarea următorului raport!

Citeşte mai multe despre:   editorial,   justiţiei

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de