Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când avionul AN-2 s-a lăsat pe-o aripă, brusc, virând spre pământ a ştiut că este ceva în neregulă. Locotenentul-comandor Marian Marin, şeful scafandrilor de luptă ai Forţelor Navale, a văzut apoi cum aparatul de zbor s-a prăbuşit şi a început să ardă cu flăcări din ce în ce mai mari. În avion erau subordonaţii lui, care urmau să se paraşuteze, pregătindu-se pentru misiuni speciale viitoare. Ofiţerul n-a dus palmele la ochi, ci a alergat de la capătul pistei aerodromului spre mormanul de fiare arzânde şi, cu sânge rece, a reuşit să scoată trei dintre colegii săi dintre rămăşiţele avionului. Ce poate fi mai teribil pentru un lider decât să-şi vadă camarazii carbonizaţi şi cu feţele fumegânde? Dar lângă avionul făcut bucăţi, locotenent-comandorul Marian Marin n-a avut timp decât să care trupurile a trei dintre colegii săi şi să le pună la adăpost de preconizata explozie.
Aşadar, în orice moment exista pericolul de explozie, în orice clipă locotenent-comandorul îşi putea pierde el însuşi viaţa. A fost o misiune sinucigaşă a unui adevărat comandant care lupta chiar cu moartea pentru oamenii săi, pentru fărâma de viaţă a celor rămaşi în imposibilitatea de a se ajuta. Pentru un comandant aflat într-o situaţie extremă nu mai contează gradul, vârsta şi specialitatea subordonaţilor săi, fiindcă într-o echipă veritabilă fiecare îşi are rolul bine determinat. Iar acest lucru îl conştientizează cel mai uşor militarii din unităţile speciale, unde întotdeauna primează calitatea şi eficienţa maximă.
Gestul locotenent-comandorului Marian Marin nu ţine de curaj, ci de demnitate şi de responsabilitatea unui ofiţer, lider al unei echipe de elită a Armatei României. Un astfel de comandant este un model nu numai pentru subordonaţii săi, cărora, într-o situaţie de luptă reală, într-un teatru de operaţii precum Afganistanul, le insuflă siguranţă şi putere. Un astfel de comandant este un model şi pentru ceilalţi ofiţeri din sistemul de securitate naţională, care încă mai suportă indivizi cărora le place să-şi umilească subordonaţii şi îşi calcă onoarea pretându-se la tot felul de porcării, inclusiv corupţie şi amestec politic.
Locotenent-comandorul Marian Marin este dovada faptului că mentalitatea liderilor militari de după 1989, care au în spate chiar ani petrecuţi în zonele de război ale lumii, s-a schimbat, comparativ cu unii formaţi în epoca socialistă. Portretul ofiţerului superior burtos, care cerea de la obraz bani pentru a-i permite unui militar să plece într-o misiune internaţională, ahtiat după stelele de general şi cuprins de însemnătatea micilor sau marilor învârteli nu mai este de actualitate. Cel puţin în eşalonul doi al Armatei. Contează însă ca ofiţeri devotaţi profesiei lor şi unităţilor pe care le comandă, precum locotenent-comandorul Marian Marin, să aibă loc şi şanse reale de a avansa şi în funcţiile de decizie.
