x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Adevăratul comandant

0
Autor: Razvan Belciuganu 09 Iul 2010 - 00:00
Când avionul AN-2 s-a lăsat pe-o aripă, brusc, virând spre pământ a ştiut că este ceva în neregulă. Locotenentul-comandor Marian Marin, şeful scafandrilor de luptă ai Forţelor Navale, a văzut apoi cum aparatul de zbor s-a prăbuşit şi a început să ardă cu flăcări din ce în ce mai mari. În avion erau subordonaţii lui, care urmau să se paraşuteze, pregătindu-se pentru misiuni speciale viitoare. Ofiţerul n-a dus palmele la ochi, ci a alergat de la capătul pistei aerodromului spre mormanul de fiare arzânde şi, cu sânge rece, a reuşit să scoată trei dintre colegii săi dintre rămăşiţele avionului. Ce poate fi mai teribil pentru un lider decât să-şi vadă camarazii carbonizaţi şi cu feţele fumegânde? Dar lângă avionul făcut bucăţi, locotenent-comandorul Marian Marin n-a avut timp decât să care trupurile a trei dintre colegii săi şi să le pună la adăpost de preconizata explozie.

Aşadar, în orice moment exista pe­ricolul de explozie, în orice clipă lo­co­tenent-comandorul îşi putea pier­de el însuşi viaţa. A fost o misiune si­nu­cigaşă a unui adevărat comandant care lupta chiar cu moartea pentru oamenii săi, pentru fărâma de viaţă a celor rămaşi în imposibilitatea de a se ajuta. Pentru un comandant aflat într-o situaţie extremă nu mai contează gra­dul, vârsta şi specialitatea subor­do­­naţilor săi, fiindcă într-o echipă ve­ritabilă fiecare îşi are rolul bine de­ter­minat. Iar acest lucru îl conştienti­zea­ză cel mai uşor militarii din uni­tăţile speciale, unde întotdeauna pri­mează calitatea şi eficienţa maximă.  

Gestul locotenent-comandorului Marian Marin nu ţine de curaj, ci de demnitate şi de responsabilitatea unui ofiţer, lider al unei echipe de elită a Armatei României. Un astfel de comandant este un model nu numai pentru subordonaţii săi, cărora, într-o situaţie de luptă reală, într-un teatru de operaţii precum Afganistanul, le insuflă siguranţă şi putere. Un astfel de comandant este un model şi pentru ceilalţi ofiţeri din sistemul de securitate naţională, care încă mai suportă indivizi cărora le place să-şi umilească subordonaţii şi îşi calcă onoarea pretându-se la tot felul de porcării, inclusiv corupţie şi amestec politic.

Locotenent-comandorul Marian Marin este dovada faptului că mentalitatea liderilor militari de după 1989, care au în spate chiar ani petrecuţi în zonele de război ale lumii, s-a schimbat, comparativ cu unii formaţi în epoca socialistă. Portretul ofiţerului superior burtos, care cerea de la obraz bani pentru a-i permite unui militar să plece într-o misiune internaţională, ahtiat după stelele de general şi cuprins de însemnătatea micilor sau marilor învârteli nu mai este de actualitate. Cel puţin în eşalonul doi al Armatei. Contează însă ca ofiţeri devotaţi profesiei lor şi unităţilor pe care le comandă, precum locotenent-comandorul Marian Marin, să aibă loc şi şanse reale de a avansa şi în funcţiile de decizie.  
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de