Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ori de câte ori vine vorba despre alternative la sistemul Băsescu şi la guvernarea Boc, există o perspectivă absolut necesară care nu e luată în discuţie. Mă refer la ideea de răspundere politică şi morală.
Ne spun, tot mai des, reprezentanţii puterii şi reprezentanţii lor în mass-media că TOŢI cei care au guvernat în ultimii 20 de ani au contribuit la naşterea acestei situaţii-limită în care ne aflăm, că răspunderea e împărţită, că opoziţia nu are soluţii (sau propune "bazaconii", potrivit analistului T. Băsescu), că oricine ar veni tot rău o să fie şi că sindicatele ies în stradă degeaba, pentru că nu acolo găsim banii.
Fals. Uneori dezvoltarea a fost întârziată, e adevărat, de neştiinţă sau de teama unor măsuri radicale, alteori resursele au fost nejudicios exploatate şi adesea au lipsit planurile de anvergură sau viziunea pentru un domeniu sau altul. Dar nimeni, în aceşti 20 de ani, nu a "realizat" ceea ce au reuşit Boc şi Băsescu. Vreme de un an, ca să salveze realegerea preşedintelui iubit, premierul a înşirat verzi şi uscate despre puşti, curele late şi bugetari de lux şi nu a făcut nimic, în vreme ce, în toată Europa, programele anticriză, mai bune sau mai rele, erau puse în mişcare cu repeziciune. După realegerea de care vorbeam, Guvernul PDL a tocat pe achiziţii, în patru luni, cam tot atât cât în tot anul trecut. Şi, în permanenţă, a minţit jenant în legătură cu starea naţiunii. Am aflat mereu că sunt bani pentru pensii şi salarii până într-o zi, când Traian Băsescu ne-a spus, bărbăteşte, că nu e aşa, crezând că românii vor lua anunţul ăsta ca pe o glumă, ha, ha, ha.
Era însă o situaţie previzibilă de anul trecut şi deja inevitabilă de prin februarie, la mintea oricărui contabil de asociaţie de locatari. Pot continua acum să propună măsuri de austeritate, să invoce solidaritatea şi nevoia de efort comun cei care s-au dovedit iresponsabili şi mincinoşi? Ce încredere mai putem avea în ei? Nu există sancţiuni pentru asemenea fapte care aruncă în mizerie bătrâni, bugetari, mame sau invalizi.
Ori de câte ori auziţi că tot ce poate fi mai grav acum ar fi o criză politică, aduceţi-vă aminte că asta înseamnă o pledoarie pentru continuarea guvernării Boc. Şi că schimbarea Guvernului nu ar genera criza politică decât dacă asta ar vrea Traian Băsescu. Dacă preşedintele va scoate, săptămâni la rând, din joben, formule utopice şi independenţi de casă, vom fi în criză politică. Dar într-o situaţie normală, dacă actualul Executiv ar fi demis de Parlament, sunt convins că ar fi posibilă construirea, în cel mai scurt timp, a unei formule de guvernare coerentă.
Ca în oricare segment al vieţii sociale, şi în politică există sancţiuni. Nu cred că aţi dori să-l mai alegeţi pe primarul sau pe deputatul care n-a făcut nimic pentru comunitatea în care locuiţi. Şi atunci, vă întreb, merită să mai conducă ţara un Guvern care a tocat şi toacă aiurea banii, după care va băga mâna în buzunar pentru a răsplăti clientela de partid? Merită să continue un regim bazat pe dezbinare, pe incapacitate de dialog, pe incompetenţă şi pe monitorizări ale adversarilor politici?
Singura formulă decentă prin care Emil Boc şi-ar fi asumat cu adevărat ceva asemănător cu o răspundere era demisia. Dacă nu are puterea (sau nu i se dă voie) să facă acest lucru, e rolul Parlamentului să-i aducă aminte de cele câteva adevăruri simple pe care le-am enumerat mai sus. Deşi, despre ce fel de Parlament vorbim, în condiţiile în care Băsescu a desemnat o persoană fără nici un fel de competenţă în fruntea Camerei Deputaţilor, în dorinţa de a transforma Parlamentul într-o anexă a Palatului Cotroceni?!
