Adio, România! Noi rămânem cu Băsescu

'Pam, pam, pam-pa-ram, pam, pam, pam-pa-ram', am incheiat citatul melodic fredonat pe coridoarele Consiliului European de presedintele Basescu, chintesenta prestatiei sale istorice de la Bruxelles. Izbanda? Cica ar fi salvat moneda europeana. Pretul? Ne-a inmormantat pe noi, care nici macar nu locuim in spatiul euro, ci mai la margini, intr-o mahala financiara a continentului. 'Pam, pam, pam-pa-ram'... Fiind in zona colindelor, si acasa se aud cantece. Colindul, intonat de copii la gradinita, cu icoana celui care va sa se nasca in fata, 'Domn, Domn sa-naltam' a devenit, ce daca blasfemic, 'Rom, Rom, Telecom', un fel de asortare laica la sarbatoarea nasterii Pruncului lui Dumnezeu. Pe cand o varianta la 'Tatal nostru'? Romtelecomul nostru care ne esti in ceruri/ Sfinteasca-se numele tau/ Vie imparatia ta... Sau o reclama a unei fabrici de cuie pe fundalul rastignirii! Doar cu piroanele marca X puteti sta sigur pe cruce, iar vocea sa fie a lui Iisus, infatisat la capatul Golgotei si interpretat de un actor din generatia noua.

Nici 'Florile dalbe' n-au scapat de ieftinirea telefoniei care da la pachet convorbiri gata ascultate. Cantam tot, de la prohodul european la ciorba de potroace, adaptand repertoriul cand la geamparale, cand la biserica. Nu m-as mira ca omul de afaceri Daniel, in cartea de munca patriarh, sa imbogateasca spovedania nationala cu taxe noi pe lumanare si rugaciune, raspunzand astfel comandamentelor dumnezeului stationat de o vesnicie la Cotroceni si care nu se mai lasa dus din udristea palatului. 'Pam, pam, pam-pa-ram'...

Presedintele a cantat, de asta data acasa, acompaniat de o presa majoritar corala, deprinsa sa psalmodieze spusele dirijorului din Deal, aria robilor din Nabucco. Ce altceva ar putea fi partitura, interpretata cu voce inalta, ca ne mai imprumutam cu l6 miliarde de euro? Ce ne-a venit, de unde a mai rasarit si cifra asta, ca oricum suntem datori vanduti? 'Rostogolim' datoriile vechi! Adica dam de-a berbeleacul niste dobanzi la ce paparam anul trecut, suite nesimtit la cateva miliarde, si ne mai raman cateva pentru paranghelia electorala ce se va desfasura probabil la anul.

Cum? In ceata unui teritoriu reorganizat (n-o sa mai stii daca Vasluiul, dimpreuna cu Covasna, fac parte din euroregiunea Budapesta, iar Sibiul n-a cazut cumva la bosniaci!), votand la Tandarei primarul, nu-i exclus sa iasa din urne, direct presedinte al Parlamentului unicameral, Roberta Anastase. Iar la urma de tot, plictisit ca toate previziunile i s-au indepli­nit (pana si noul miliard bugetar al doamnei Udrea a trecut nestirbit prin Parlament, in apluzele reunit entuziaste ale puterii si opozitiei), presedintele sa se retraga si sa lase locul unui politician tanar, moral, cuplat la spiritul patriotic mostenit de la inaintasi. Cine ar putea fi? Sa zicem europarlamentara EBa, deja acomodata cu chestiunile globale. Sa zicem... Mai sunt, fireste, si alte variante, dar sa nu plictisim plictisitul nostru electorat.

Pomenisem ceva mai devreme presa. Presa care tace coral. Presa care tace strans unita in jurul presedintelui. Cand acustica de ca­tedrala gotica sau de teatru antic (ma gandesc aici la Epidauros), acustica tacerii desavarsite este tulburata de cate o voce razleata, care pune intrebari enervante pentru pre­sedinte, tacerile celelalte se strang ca la comanda, acoperind ermetic nelegiuirea. Presedintele, cand nu ridica vocea, si in astfel de imprejurari adesea ridica vocea, face o grimasa scarbita de parca la o mare simfonie a tacerii un nechibzuit, lipsit de cei sapte ani de acasa, needucat la scoala desavarsitei taceri, ar fi uitat telefonul din buzunar deschis si telefonul a tarait, deranjand finetea melomana a timpanului prezidential.

Presa, uitandu-si misia de a supara si zgandari puterea, obligand-o, macar cateva secunde, sa-si intrerupa jaful, s-a autoaliniat unui regim mafiot. Nu suntem in dictatura comunista. Nu zbori de la jurnal daca scapi un cuvant care nu trebuie. fii atunci? Iubirea de Basescu? Poate. Sa faca parte, din cei sapte la suta care-l mai agreeaza pe presedinte, si ziaristii? Cu multi din opozitie m-am lamurit. Mircea Dogaru, liderul sindical al rezervistilor, imi spunea, zilele trecute, pe coridorul unei televiziuni unde ne-am nimerit amandoi, ca-i va prezenta lui Adrian Nastase o lista cu tradatori din opozitie. Nu, nu cei care au construit majoritatea asasina de azi, cea cu care Basescu des­fiinteaza Romania. Altii. Care nu sunt inca la vedere. Ce ar putea face Nastase cu aceasta lista? Sunt convins ca pe unii ii stie. Umilit, hartuit cu procese, unele de-a dreptul imbecile, carat toata ziua la tribunal, ce ar putea face?

Unii inca mai asteapta ceva de la poporul roman. Poporul roman nu mai e cu Romania. Poporul roman nu mai e nici cu el insusi. fii, daca nu mai e cu el insusi, e cu Basescu. Pam, pam, pam-pa-ram...