x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Afaceri cu chinezul Chang

0
Autor: Tudor Octavian 17 Dec 2007 - 00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Ogarsonieră din bloc e inchiriată de un chinez. Nimeni n-a intrat in garsoniera lui Chang, nimeni nu ştie căţi chinezi sunt inăuntru. Dai uneori de un chinez in lift, dar dacă e acelaşi chinez pe care l-ai mai intălnit in lift sau altul e greu de spus. Chinezii din garsoniera lui Chang, c-or fi numai şapte, căt zice administratorul, c-or fi căteva milioane, cum e obiceiul la ei, sunt foarte discreţi. Măncarea pe care o prepară in cadă pentru mai multe restaurante nu miroase deloc a măncare. Miroase căteodată a chinezi, dar e mai bine decăt să miroasă a arabi.



SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Ogarsonieră din bloc e inchiriată de un chinez. Nimeni n-a intrat in garsoniera lui Chang, nimeni nu ştie căţi chinezi sunt inăuntru. Dai uneori de un chinez in lift, dar dacă e acelaşi chinez pe care l-ai mai intălnit in lift sau altul e greu de spus. Chinezii din garsoniera lui Chang, c-or fi numai şapte, căt zice administratorul, c-or fi căteva milioane, cum e obiceiul la ei, sunt foarte discreţi. Măncarea pe care o prepară in cadă pentru mai multe restaurante nu miroase deloc a măncare. Miroase căteodată a chinezi, dar e mai bine decăt să miroasă a arabi.


Chinezul Chang iese din bloc mai ales noaptea, pe la orele douăsprezece, şi tot atunci se intoarce. Cum fac asta chinezii e greu de spus, fapt e că ei au inventat trucurile cu femeia injumătăţită in două geamantane, bărbatul legat care se dezleagă sub apă şi mortul de pe două continente inviat in sicriu de zinc in America. Trucul cu garsoniera complet goală, in care, dacă-ţi pui ambiţia şi cauţi cu Poliţia o zi intreagă, tot mai găseşti zece, tot ei l-au pus la punct.


L-am intrebat pe Chang de unde pot să cumpăr adiaşi de firmă chinezeşti şi el mi-a zis că de la Chang. Ce-i extraordinar la chinezi e că, pe cănd eu nu deosebesc un chinez de altul, ei deosebesc intotdeauna un Chang de altul. La vărul Chang, cel cu tenişii, se ajunge destul de uşor. De indată ce intri in complexul Europa şi treci de fraţii Chang se fac două alei: una duce spre magazinul unchiului Chang, alta spre depozitul bunicului Chang. I se spune depozitul bunicului Chang in semn de respect, fiindcă bunicul e mort din secolul al XIV-lea. Marfa pe care o vănd alde Chang e contrafăcută, e adevărat, insă in clanul Chang toţi sunt de firmă şi de cea mai bună calitate. Să fii foarte atent, m-a prevenit Chang al meu, că numai vărul Chang al nostru e cel adevărat. Ceilalţi veri ai noştri sunt de fapt ai celuilalt clan Chang. O iei aşadar pe aleea din stănga, iar cănd ajungi la magazinul unchiului Chang ii spui că te-a trimis Chang şi el inţelege despre ce-i vorba.


Nu a fost greu să dau de magazinul unchiului Chang, mai ales că mirosea de departe a bijuterii de aur. Bijuteriile chinezeşti de aur sunt mult mai ieftine decăt cele turceşti, intrucăt, atunci cănd nu le ajunge plumbul, turcii mai pun şi puţin aur. Adidaşii lui Chang, deşi nu-s mult mai ieftini ca adidaşii vănduţi de falsul clan Chang, sunt auriţi. Ceea ce imi asigură oarecare popularitate in cartier. Cănd sunt intrebat de unde-i am, răspund că de la Chang. Intr-o noapte, după ce l-am lăsat să iasă pe Chang, care cobora ca să se poată sui in lift Chang care urca, i-am reproşat acestuia că adidaşii mei nu mai sunt auriţi. Un moment, mi-a zis Chang, strecurăndu-i adidaşii prin uşa abia intredeschisă lui Chang. Şi, intr-adevăr, după mai puţin de un minut străluceau ca un butic de aurar din Istanbul. Auriţi şi la domiciliu?, l-am intrebat. Eu nu, mi-a răspuns Chang, insă i-am subinchiriat jumătate din cadă unui turc. Il cheamă Chang.





Citeşte mai multe despre:   editorial,   chang

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de