x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Afaceri cu mitocanii

0
20 Mai 2005 - 00:00

Un amic mi-a povestit ca a fost nevoit in ultimele luni sa lucreze cu cativa furnizori de servicii dintr-o zona noua (pentru el) a tarii.

Ca sa nu starnim proteste ale patriotilor locali, nu vom da coordonatele geografice - suficient sa spunem ca piciorul asta de plai e mai putin dezvoltat economic. Acolo, amicul meu a angajat cativa furnizori de servicii locali, care s-au ocupat de organizarea de evenimente. Primele constatari: Desi privati, oamenii se comportau ca la stat. Morocanosi, incruntati, incapabili de initiativa. Orice le cereai, raspundeau cu o intrebare standard, cu un aer mitocanesc comun: "Da’ pe mine cine ma plateste pentru treaba asta?".

Desi platiti, aceiasi oameni ramaneau la fel de suparati pe lume si pe viata. Orice faceau, faceau fara tragere de inima si, pe cat posibil, prost. Unul dintre ei a stricat un eveniment pentru ca nu i s-a parut important sa raceasca bauturile si nici sa aduca gheata (cultura ghetii, se pare, ramane limitata la cateva orase mari. Restul sufera deja de probleme asociate incalzirii globale). Desi lucrau in servicii de multa vreme, oamenii astia n-aveau idee de cum ar trebui sa se poarte cu clientii lor. Unul, angajat sa zambeasca si sa se poarte frumos, s-a rastit la oaspeti ca la Alimentara. Dupa aceea, un coleg de-al lui a sunat in fiecare zi de trei ori intr-o saptamana - in timp ce ordinul de plata isi facea drum intre banca platitorului si cea a lui. Evident, intrebarea era aceeasi: "Unde sunt banii mei?". De dragul studiului stiintific macar, sindromul asta merita un nume. Eu i-as spune "Capitalismul de Mitocanie". El functioneaza la fel ca si capitalismul veritabil (cu piata libera, concurenta, libera initiativa), insa arata ca socialismul: oamenii trag la umbra cand nu stai cu ochii pe ei, te injura cand te intorci cu spatele (si cateodata chiar inainte) si muncesc cu exact aceeasi lipsa de chef si eficienta ca la adunat sticle si borcane, altadata.

Nu stiu ce zic economistii veritabili si studiile lor, insa eu as pune pe seama acestei deficiente culturale (scuzati exprimarea, e complicat sa fii sincer cand nu vrei sa jignesti pe nimeni) o mare parte din ramanerea in urma a zonelor locuite de acesti cetateni. Pentru ca e limpede ca exista o conexiune intre nesimtirea, daca nu chiar dispretul, cu care ii trateaza pe cei care au bani si faptul ca acesti cetateni cu bani fug pana la urma de ei. Oficial, se spune despre aceste zone ca sunt decapitalizate. Ca investitiile straine nu vin, ca bancile nu se implica cu credite si asa mai departe. Insa capitalul nu inseamna numai bani. Capital e si intelegerea a cum functioneaza afacerile. Cum trebuie sa te porti cu clientii. Cum sa faci ca si partenerii tai sa castige, nu numai tu...

Cand toate astea lipsesc, nici banii nu vor veni. Pentru ca n-au cu cine sa se asocieze si de ce. Pentru ca din zonele astea nu lipsesc doar ideile, ci si scanteierea aceea de entuziasm cand altul vine la tine cu o propunere... Asa ca, inainte de proiectele PHARE pentru finantarea de business, ar merita sa incepem cu proiectele "Miorita". Acelea de finantare a bunului-simt.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de