x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Ai sau nu ai?".

0
Autor: Maria Timuc 26 Mai 2011 - 21:00
Pe vreme de criza se simte acut in aer, in toate locurile, in curtile celor saraci sau bogati, mersul strengar al unui stimul profund negativ: "nu am bani". El este stimulul amagitor, chiar daca ni se prezinta din cale afara de concret si de real. Expresia "nu am bani" colinda pe buzele tuturor cu nonsalanta caracteristica unei re­a­li­tati de netagaduit, stimuland – prin aceasta – mintea negativa si perceptia lip­surilor. Inconstienti de puterea cre­a­toare a mintii, de consecintele concentrarii mentale asupra lipsu­rilor, afirmam continuu "nu am bani", iar profetiile ni se autoindeplinesc si ni se perpetueaza. Sigur, cand cineva care traieste dintr-o micuta pensie sau dintr-un salariu de cateva mili­oane spune "nu am bani" s-ar zice ca-i indreptatit. Problema cu adevarat se­rioasa apare insa in cazul celor care au si totusi vad ca nu au. A celor care au destul, dar vad ca nu-i destul. A unora chiar bogati, cu multime de bani investiti in afaceri, terenuri, case si alte acareturi, care spun obsesiv "nu am bani". Ei vad o frantura de re­­­a­­l­itate, adica expresia mai putin curgatoare a banilor lichizi, dar nu mai vad si ce anume au, asa incat stau zil­nic pe buze cu expresia "nu am bani" (am auzit multe persoane spu­nand asta in ultima vreme), in­con­sti­enti de riscurile pe care le presu­pu­ne fo­lo­sirea repetata a unei credinte, doar pe jumatate reale.

Puterea creatoare din interior, as­cunsa in mintea care gandeste, in ini­ma care simte bucuria de a avea, in vi­se­le, in sperantele si-n credintele crea­toa­­­re de prosperitate, este folosita pentru coborarea in Iadul "saraciei" si al neputintei atunci cand vedem ca "nu avem". Spiritul launtric, care a creat cu avant bogatia, creeaza cu ace­lasi avant si lipsurile, concentandu-se mult asupra lor. Vorbim aici des­pre puterea creatoare a mintii uma­ne, vorbim despre directionarea aten­tiei si focalizarea mintii puterice asu­pra lipsurilor. Bogatii care-si tot spun "nu am" lucreaza de la nivelul unei puteri mentale coplesitoare, caci nu­mai o asemenea putere poate sa te faca prosper in adevaratul sens al cu­vantului. Stimulul numit "criza" tre­buie privit de la nivelul inteligentei si al puterii creatoare a mintii pentru ca el sa nu devina din cale afara de pe­­riculos pentru privitor. Focalizarea mintii asupra lipsurilor este din cale afa­­ra de paguboasa, caci spiritul din la­­un­­trul nostru creeaza ceea ce ob­ser­va mai mult si mai mult ca fiind real. In­­­trebarea ar fi acum: "Daca energia unui om care a creat bogatie poate sa creeze la fel de rapid saracie si lipsuri, cum poate vedea el ca are, daca nu are? Cum sa vada ceva ce nu exis­ta, adica banii, cum sa creada ca are, daca... are mai putin?".

Pentru un om bogat poate fi destul de simplu sa vada ca are. Orice pro­pri­­­e­tate, orice teren, casa, orice afa­ce­re inseamna bani. Mintea poate ve­­dea ca are privind catre acestea toa­­te si mai poate vedea cu multumire ba­nii lichizi care circula, totusi. Chiar daca ai un leu sau un milion, ceea ce poti alege sa vezi este ca ai leul sau mi­li­o­nul, nu ca nu ai mai mult. Sa gasesti in tine starea de multumire pentru ca ai, in locul nemultumirii pa­gu­boa­se. Cat de putin ai, este cert ca ai. In­tre­ba­rea este: vezi ca ai sau vezi ca nu ai? Ceea ce alegem sa vedem in fie­ca­re moment ne duce in sus sau in jos. Ne ridica sau ne coboara. Ne cons­tru­ies­te bogatia sau saracia, precum ne mo­deleaza mentalul, simturile, senti­mentele si ne influenteaza cum­va in­trea­ga experienta de viata. A ve­dea ca ai ceea ce chiar ai, cat de putin ar fi, de­vine constructia interioara, ener­gia si atitudinea creatoare pentru a avea mai mult (ne putem gandi si la dra­goste, si la afectiune, si la bu­curii, si la starea simpla de bine; a le afirma, ori­cat de putin ar fi ele pre­zente, in­seamna a le inmulti prin fo­ca­li­zare a atentiei). Orice vede mintea in ea in­sasi devine tiparul pentru ceea ce se in­tru­peaza in realitate. Sa ne fe­rim de starea de nemultumire si sa uitam ex­presia "nu am bani", nu am iu­bire, sunt nefericit etc., sa ne con­vin­gem pe noi insine ca avem si sa traim sentimentul de a avea creeaza esenta ener­giei care ne duce catre pros­peritate. Marii initiati spun ca toa­te proble­me­le au o cauza mentala. "Nu am bani", "nu am iubire", "nu sunt destul de bun" etc. sunt ex­pre­sii mentale, con­vingeri si credinte inainte de a fi re­­a­­litati. Prosperitatea este o stare in­­te­rioara mai intai, este in minte, la fel ca o cladire, ca o afa­ce­re si ca orice alt­ceva vedem a fi real. O data ce un lu­cru devine cert in min­te, o data ce pu­tem simti bucuria de a-l avea, el va prinde viata. In acest fel aplicam ceea ce a spus Iisus: "Sa crezi ca ai, deja, ceea ce ai cerut si vei avea".

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de