Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Recent, Mark Komissarov, un inițiat rus, a susținut la București un seminar inedit, antrenand oamenii, în acest timp, pentru ca ei să vadă, nu doar cu ochii fizici, ci cu puterea minții. Komissarov spunea că există în toate ființele omenești ”un centru al percepției informaționale”, care se poate activa prin antrenament. Nu-i nimic paranormal în toate acestea, a spus Komissarov la conferința de deschidere, unde am participat și eu. A fost interesant să constatăm cu toții că, în numai o oră și jumătate, Komissarov a antrenat trei copii, care au fost capabili să citească diferite cuvinte, purtand o mască pe ochii fizici, să descrie peisaje, imagini, să aleagă obiecte și să distingă corect culori. Cand organizatorii au selectat copiii pentru antrenament, Komissarov a avut o singură condiție; aceștia să aibă mai puțin de 12 ani. Pe parcursul seminarului toată lumea a înțeles de ce copiii sub 12 ani puteau fi antrenați atat de rapid să-și deschidă centrul de percepție informațională și să vadă cu mintea la fel de bine cum văd cu ochii fizici; copiii mai mici nu se raportează la experiențele anterioare, nu sunt blocați în amintiri, în ceea ce au învățat, deja, că pot face sau nu pot face. Cu adulții lucrurile sunt mai complicate; ei încearcă să ghicească, să pipăie, să simtă cu inima, să folosească simțurile cunoscute pentru a vedea și de aceea folosesc mai puțin acest centru fantastic al percepției informaționale, iar antrenamentul cu ei se dovedește a fi mult mai dificil.
Experiențele despre ce putem sau nu putem, despre ce este și cum este lumea ne imprimă un soi de inflexibilitate și închidere a simțului mai înalt de percepție, ascuns în interiorul nostru. Al șaselea simț, cel al percepției informaționale, reacționează la energia informațională; pentru că acolo există, deja, informația, noi o putem vedea în interior. Să ne deschidem acest al șaselea simț e doar o chestiune de antrenament, care se bazează pe ”încredere”; prima percepție, primul gand, primul impuls e, în fapt, o informație extrasă din campul informațional. Komissarov spune că noi toți avem acces la acest simț și, dacă l-am folosi, am fi capabili să luăm decizii corecte întotdeauna. Într-un fel, mă gandesc că acesta ar putea fi chiar centrul intuiției, al cunoașterii directe, pe care o experimentăm cu toții uneori, dar – de cele mai multe ori – o negăm. La cursul lui Komissarov a fost evidentă diferența uriașă dintre adulți și copii în privința capacității de a vedea lumea exterioară în interior. Copiii au o deschidere completă către adevăr, revelație și intuiție; poate tocmai de aceea Isus a spus că ”pană nu veți deveni precum acest copilaș, nu veți cunoaște Împărăția lui Dumnezeu”.
Dacă ” a redeveni copil” în tine însuți e calea către cunoaștere, atunci un adult care dorește schimbarea și transformarea de sine nu trebuie să frămante în minte mii de ”biblioteci”, cat să renunțe la tot ce a învățat înainte. O curățare a Egoului pare mai degrabă calea directă către intuiție și cunoaștere, iar curățarea aceasta presupune renunțare la ceea ce ai învățat că-i lumea, existența, renunțare la ceea ce știi despre orice. Inocența pare a fi tăramul misterios al cunoașterii și locul în care cerul se deschide pentru a ne arăta că avem ochi lăuntrici, că ei ne arată întodeauna adevărul, doar că noi suntem, încă, prea poluați pentru a avea încredere în el. Inocența și inutiția noastră fac parte din echipamentul prețios de călătorie prin această viață; dacă ni le-am recupera, ne-am ridica deasupra terorii mentale în care trăim și, grație lor, am vedea în noi înșine că știm întotdeauna tot ce avem nevoie. Dacă puritatea e calea către cunoaștere, dacă acolo avem indiciile călăuzitoare ale vieții noastre, înseamnă că ”avem instrucțiuni de folosință” pentru viață, doar că n-am știut unde anume sunt scrise și acum înțelegem că ele ne așteaptă chiar în ”starea noastră de copii”. Să redevim inconcenți – asta ar putea fi destinația celor ce caută să se transforme și să-l cunoască pe Dumnezeu!
