Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mă credeţi sau nu, dar am fost acostat de un bărbat intre două vărste, decent imbrăcat, care a ţinut să-mi spună dintr-un inceput că e schizofrenic şi că vrea să discute despre oamenii de geniu care, ca şi el, au avut boli psihice. Omul imi vorbea despre suferinţa lui ca de o gripă uşoară.
Mă credeţi sau nu, dar am fost acostat de un bărbat intre două vărste, decent imbrăcat, care a ţinut să-mi spună dintr-un inceput că e schizofrenic şi că vrea să discute despre oamenii de geniu care, ca şi el, au avut boli psihice. Omul imi vorbea despre suferinţa lui ca de o gripă uşoară. In ce-l privea, nu-şi făcea probleme, dar le ducea grija lui Van Gogh şi lui Dostoievschi. Il mai preocupa vieţile lui Cezar, Ronald Reagen şi Ivan cel groaznic, iar discuţia pe care voia s-o purtăm avea ca idee de fond relaţia dintre geniu şi maladie.
Am citit şi eu tot felul de păreri despre secretele clinice ale unor oameni de seamă, insă una e să citeşti un articol sau o carte, şi alta să te ţină de un nasture şi să ţi se uite fix in ochi un necunoscut, care-ţi declară că, in ciuda a ce zic doctorii despre necazul lui, el se simte foarte bine ca schizofrenic şi că şi-a găsit chiar şi un serviciu de şef. Sunt abordat destul de des de tot felul de inşi insistenţi, care ţin să-mi spună cum văd ei situaţia politică pe planetă sau care au o magazie in litigiu. Unii sunt atăt de imperativi, incăt trebuie să-i asculţi pănă ce se mai calmează. Care se recomandă profesor inventator, care clarvăzător, care liber cugetător. Am conversat, intre două staţii de tramvai, pănă şi cu o doamnă extrem de transpirată, care mi-a zis că poate să-mi dea, dacă mă interesează, numărul de telefon al lui Dumnezeu. In staţia de tramvai e simplu, fugi spre primul vagon, nu contează unde merge, sau cobori la prima, nu contează că ai treabă şi că eşti in intărziere. Dar ce te faci cănd un necunoscut, care tocmai a ieşit din spitalul de psihiatrie, vrea să te convingă de reversul chestiunii, şi anume că ar fi şi el genial sau pe aproape?
In sine, dialogul n-avea nimic ameninţător. Atăta doar că-mi răsucise un nasture de la haină, pănă ce rămăsese cu el in mănă şi intrase la ambiţie şi cu al doilea. Domnule, i-am zis chibzuind că găsisem rezolvarea stănjenitoarei ecuaţii in care mă găseam, dar dumneavoastră nu-mi păreţi deloc, dar absolut deloc schizofrenic. Pentru moment, am avut impresia că nu mă asculta. Il enerva nasturele, care nu voia să se rupă. După ce l-a smuls, a trecut rapid la al treilea. Şi doar ii spusesem croitorului meu că nu e bine să-mi facă sacoul la patru nasturi. Lumea e plină de rupători de nasturi, care se cred genii, fiindcă oameni modeşti ca mine incă mai poată sacouri la patru nasturi.
Omule, i-am mai zis schizofrenicului declarat, care voia să ştie cu ce ar fi trebuit să-şi inceapă cariera de titan, compunănd Simfonia a 9-a cu cor, scriind "Război şi pace" sau declanşănd un al III-lea război mondial, omule, ce-ar fi să incepi cu inceputul? Fă-te intăi parlamentar romăn. In parlament, toţi vin imbrăcaţi la costum şi cravată, iar bătrănii nu poartă decăt haine la două rănduri de nasturi. După aia, poţi să-ţi faci de cap cu simfoniile şi cu conflagraţiile mondiale şi n-o să te intrebe nimeni dacă eşti sănătos sau zbanghiu.
Am citit şi eu tot felul de păreri despre secretele clinice ale unor oameni de seamă, insă una e să citeşti un articol sau o carte, şi alta să te ţină de un nasture şi să ţi se uite fix in ochi un necunoscut, care-ţi declară că, in ciuda a ce zic doctorii despre necazul lui, el se simte foarte bine ca schizofrenic şi că şi-a găsit chiar şi un serviciu de şef. Sunt abordat destul de des de tot felul de inşi insistenţi, care ţin să-mi spună cum văd ei situaţia politică pe planetă sau care au o magazie in litigiu. Unii sunt atăt de imperativi, incăt trebuie să-i asculţi pănă ce se mai calmează. Care se recomandă profesor inventator, care clarvăzător, care liber cugetător. Am conversat, intre două staţii de tramvai, pănă şi cu o doamnă extrem de transpirată, care mi-a zis că poate să-mi dea, dacă mă interesează, numărul de telefon al lui Dumnezeu. In staţia de tramvai e simplu, fugi spre primul vagon, nu contează unde merge, sau cobori la prima, nu contează că ai treabă şi că eşti in intărziere. Dar ce te faci cănd un necunoscut, care tocmai a ieşit din spitalul de psihiatrie, vrea să te convingă de reversul chestiunii, şi anume că ar fi şi el genial sau pe aproape?
In sine, dialogul n-avea nimic ameninţător. Atăta doar că-mi răsucise un nasture de la haină, pănă ce rămăsese cu el in mănă şi intrase la ambiţie şi cu al doilea. Domnule, i-am zis chibzuind că găsisem rezolvarea stănjenitoarei ecuaţii in care mă găseam, dar dumneavoastră nu-mi păreţi deloc, dar absolut deloc schizofrenic. Pentru moment, am avut impresia că nu mă asculta. Il enerva nasturele, care nu voia să se rupă. După ce l-a smuls, a trecut rapid la al treilea. Şi doar ii spusesem croitorului meu că nu e bine să-mi facă sacoul la patru nasturi. Lumea e plină de rupători de nasturi, care se cred genii, fiindcă oameni modeşti ca mine incă mai poată sacouri la patru nasturi.
Omule, i-am mai zis schizofrenicului declarat, care voia să ştie cu ce ar fi trebuit să-şi inceapă cariera de titan, compunănd Simfonia a 9-a cu cor, scriind "Război şi pace" sau declanşănd un al III-lea război mondial, omule, ce-ar fi să incepi cu inceputul? Fă-te intăi parlamentar romăn. In parlament, toţi vin imbrăcaţi la costum şi cravată, iar bătrănii nu poartă decăt haine la două rănduri de nasturi. După aia, poţi să-ţi faci de cap cu simfoniile şi cu conflagraţiile mondiale şi n-o să te intrebe nimeni dacă eşti sănătos sau zbanghiu.
