x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Alina Mungiu Pippidi, un comisar de tip sovietic

0
Autor: Ralu Filip 27 Dec 2005 - 00:00
Alina Mungiu Pippidi, un comisar de tip sovietic


Asadar, dna Alina Mungiu Pippidi nu da doi bani pe Conventia europeana a drepturilor omului, cerand instaurarea prezumtiei de vinovatie, instrument pe care il foloseste de multa vreme in demersurile sale interne si internationale. Articolul din Romania libera este de-a dreptul socant. El trebuie tradus si trimis institutiilor europene.

Romania termina anul asa cum l-a inceput, prinsa intre democratura endocrina si inexistenta unor proiecte clare pentru viitor.
Domnul presedinte a anuntat ca in 2006 va fi un jucator mai bun si mai activ, in special la sedintele Guvernului. E limpede ca stie ceva ori nu are incredere in cineva de vreme ce promite public sa fie omniprezent la Palatul Victoria! Anterior, domnul presedinte si-a subordonat serviciile de informatii printr-o decizie a CSAT, institutie care, iata, bate nu doar gradul, ci chiar Parlamentul.
Multi nu stiu ca in sistemul constitutional romanesc Presedintia este autoritate si nu putere. Faptul ca ea se transforma, devenind pe zi ce trece mai puternica decat Executivul, Legislativul si Puterea judecatoreasca, genereaza satisfactii si incurajari pe care istoria Romaniei le-a mai trait.
Dlui Traian Basescu nu i se poate reprosa ceva. Nu si-a ascuns niciodata dorinta de a fi un presedinte-jucator, de a trece, deci, ori de a forta, cel putin, delicata granita a separatiei puterilor in stat. Dupa Peter Bachrach si Morton Baratz puterea este un Ianus cu doua fete. O fata a exercitarii ei in mod fatis si observabil. Cealalta fata, ascunsa, implica mijloace precum controlul agendei, manipularea sau limitarea dezbaterilor la chestiuni secundare sau favorabile unei persoane. Presa portocalie si iacobinii din societatea civila sunt parte din fata ascunsa a puterii. Aceea care il ajuta pe dl Basescu sa creeze si sa exploateze dezechilibrele politice in detrimentul independentei puterilor statului, al sistemului politic romanesc. Partea care a contribuit substantial la impunerea democraturii endocrine. Iata de ce in Romania nu se mai dezbate, nu se mai negociaza, nu mai exista intelegeri si nici acorduri. In Romania se infiereaza si se impune, iar carpe diem este principiul calauzitor.
Atacat din mai multe parti, contestat in propriul partid, primul-ministru si-a gasit pana la urma un cal de bataie: opozitia in general, PSD in special. De altfel, atitudinea fata de PSD a devenit, in randurile Aliantei D.A., unitate de masura a curajului si performantei. "So pe ei !" este slagarul politic la moda cantat de mai toti liderii Aliantei D.A. Lideri care inca nu-si dau seama ca, de luni de zile, PSD este una dintre mizele guvernarii! Ca asmutirea inseamna si contestarea opozitiei ca institutie politica.

Suparat ca unii directori de spitale au indraznit sa-i critice reforma contabilitatii din sanatate, dl Nicolaescu i-a dat afara. Iar pentru a baga spaima in directorii ramasi si-a tras o ordonanta de urgenta care ii confera puteri decizionale depline. Iata omul providential, au declarat iacobinii portocalii, fericiti ca "baronii" din sanatate au fost invinsi. Dl Nicolaescu nu mai trebuie sa-si munceasca mintea cu strategia de sanatate si nici cu reforma sistemului. Alungarea "baronilor" a dat satisfactie deplina. In rest, carpe diem!

Dar cel mai stralucit reprezentant al democraturii endocrine este dna Alina Mungiu Pippidi. Domnia sa declara pe la toate colturile ca vrea binele tarii si al populatiei. Atat de mult il vrea, incat nu ezita sa se transforme intr-un comisar de tip sovietic. "Nu avem inchisori destule pentru corupti si nici legi asa de bune si de dure ca sa-i vanam. (...) Nu trebuie sa ajungem in instanta, e lung si costisitor. Am propus la acel seminar sa aplicam o prezumtie generala de vinovatie tuturor. (...) Daca un functionar e reclamat de zece ori ca cere bani, nu cred ca seful lui trebuie sa stea cinci ani sa se pronunte instanta." Asadar, dna Alina Mungiu Pippidi nu da doi bani pe Conventia europeana a drepturilor omului, cerand instaurarea prezumtiei de vinovatie, instrument pe care il foloseste de multa vreme in demersurile sale interne si internationale. Articolul din Romania libera este de-a dreptul socant. El trebuie tradus si trimis institutiilor europene. Citindu-l iti dai seama ca intre dl C.V. Tudor, cel cu mitralierele, si dna A.M. Pippidi, cea cu prezumtia de vinovatie, nu exista deosebiri importante. Mi-e frica de ingeri, caci din bunatate pot fi convinsi sa se faca diavoli.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de