x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Alt mesaj, dupa referendum...

0
Autor: Daniel Daianu 09 Noi 2005 - 00:00
Alt mesaj, dupa referendum...


Urmaresc dezordinea pe strazi in Paris si alte orase din Franta si nu pot sa nu o pun in relatie cu un mers al lucrurilor inauntrul mai multor tari din Uniune. De mai bine de un deceniu se comenteaza mult pe tema a ceea ce francezii numesc "les exclus" (cei marginalizati), care priveste numarul mare al somerilor in randurile tinerilor (peste 24%), intre care multi apartin unor minoritati etnice (mai ales imigranti). Ai spune ca nu trebuie exagerata situatia, intrucat Hexagonul a mai cunoscut scene de violenta si altercatii cu fortele de ordine in timpul miscarilor studentesti cu cateve decenii in urma. Dar chiar si asa, nimeni nu poate fi impasibil la ceea ce se intampla in aceste zile. Si sunt mai multe argumente care sa ne puna pe ganduri. Atunci, Franta era intr-o perioada de crestere economica pronuntata, ceea ce a permis statului sa vina in intampinarea unora dintre revendicari. Disputele de atunci au avut loc pe fondul marelui clivaj ideologic al secolului trecut, numerosi studenti imbratisand idei de stanga sau foarte stangiste (trotkiste). Somajul nu avea dimensiunea prezenta si numarul imigrantilor nu atinsese peste 10% din populatie (desi resortisantii din foste colonii franceze intrau usor in metropola). In plus, Franta este tara care a promovat un model de integrare sociala, cetatenia pe baza civica, ca loialitate fata de statul francez si totusi, ceva nu a mers...

Exista trasaturi ale situatiei actuale care, in opinia mea, complica mult sarcina Guvernului Villepin, a autoritatilor franceze in general. Efecte ale globalizarii intra in coliziune tot mai puternica cu modul de functionare a modelului social, si ma refer aici, in principal, la erodarea coeziunii sociale intr-o societate care mizeaza pe principiul solidaritatii. Fracturile sociale, sau intre grupuri, capata mai mult relief atunci cand vizeaza relatiile intre majoritatea populatiei si cei marginalizati - cei din urma cuprinzand numerosi imigranti. Stagnarea economica si sansele foarte diferite ale grupurilor formeaza un cocktail exploziv. Votul referendumului din Franta explica si el fundalul evenimentelor dramatice din ultimele doua saptamani. Iar Franta nu este singulara din acest punct de vedere. Sa ne gandim la cum a evoluat Olanda in deceniul trecut, de la o tara model in privinta tratamentului aplicat imigrantilor la tensiuni si violente, la recrudescenta unor partide extremiste. In Italia sunt partide politice care au adoptat o linie extrem de dura fata de imigranti, desi acestia ajuta activitatea economica locala in conditiile in care populatia din peninsula se imputineaza. In Marea Britanie, care are o cultura foarte veche a coabitarii, ca mostenire a imperiului, asistam uneori la scene violente care implica cetateni imigranti. Prin aceste exemple vreau sa arat ca evenimentele recente din Franta au semnificatie mult mai larga.

Viitorul poate merge pe logica unui scenariu optimist, potrivit caruia autoritatile publice gasesc drumul de a reface ordinea atacand sursele nemultumirilor. Aceasta ar fi calea care ar prezerva ceea ce numim modelul economic si social european, in varietatea sa. Dar se poate gandi si cu o logica contrara, care priveste lucrurile intr-o evolutie, lant de cauzalitati mai putin bune. Dinamica demografica, dificultatile statului asistential, discrepantele tot mai mari intre grupuri sociale (si etnice), continuarea letargiei economice de ansamblu, persistenta somajului inalt pe fondul competitiei globale tot mai acerbe pot accentua un cerc vicios, la care raspunsurile autoritatilor sa nu aiba eficacitate. De aici s-ar dezvolta o retorica tot mai belicoasa si protectionism in crestere, ostilitate fata de extinderea Uniunii, conflicte intre membrii ei.

Este adevarat ca varietatea semnificativa de circumstante in Uniune sugereaza si evolutii diferite in tarile membre. Dar exista trasaturi comune, ce izvorasc din curente de profunzime, care, mai devreme sau mai tarziu, nu au cum sa nu imprime o nota dominanta. De aceea, provoaca multa neliniste evolutiile din Franta, din alte tari, tot cum nu are cum sa nu ne ingrijoreze incapacitatea UE de a-si gestiona complexitatea in crestere. Este o mare diferenta intre a-ti securiza frontierele avand vigoare economica vs situatia cand vitalitatea iti slabeste.

Statul de drept functioneaza in UE, traiul celor mai multi cetateni este prosper sau decent, multe firme europene denota excelenta in competitia globala, dar exista simptome ale unei slabiri care ridica semne de intrebare serioase pe termen mai lung. Aceste intrebari ne intereseaza in cel mai inalt grad, intrucat este vorba si de viitorul nostru - ca cetateni ai unei tari din care s-a migrat masiv in ultimul deceniu, o tara care urmeaza sa intre in Uniune.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   franta

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de