Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dragostea de patrie, cănd nimic şi nimeni n-o ameninţă, e un subiect care n-ar trebui anchetat, pentru că prin patrie poporul inţelege azi guvernarea, reprezentarea ei prin guvernanţi. Invocarea patriei de către politicieni, in nu contează ce situaţie, face un deserviciu sentimentului. Iubirea de ţară e, de ani buni, un simţămănt in conservare. E o prostie să tot anunţi primejdia maghiară, cătă vreme Europa a devenit o patrie mare şi mamă bună pentru toţi fiii ei. Ii mănăncă in fund pe politicienii noştri să umble la răni vechi şi in curs de vindecare, doar pentru a se da patrioţi şi veghetori la sentimentul naţional.
In Canada contează ca buni canadieni mii de romăni, deşi nu au reuşit să inveţe engleza. Trăind in comunităţi, unde s-au putut descurca zeci de ani numai cu limba lor, aceşti canadieni de origine romănă n-au complexe şi nici porniri discriminatoare. E atăt de deteriorată increderea naţiei in politicieni, incăt clamarea de către aceştia a iubirii de neam şi de pămănt produce o reacţie de respingere. Ne-am căpătat dreptul de a ne iubi patria diferit, nu la comandă. Faptul că lumea a devenit insensibilă la datele naţionale din calendar mi se pare un căştig de normalitate. Calendarul intereselor familiei, ale afacerii, ale grupului de prieteni şi colegi vine inaintea calendarului oficial.
Ce cinstim oare noi organizănd ceremonii prezidenţiale la Mărăşeşti: o victorie contra nemţilor, cu care am devenit ulterior aliaţi contra ruşilor? Ne tot văităm că tinerii nu reacţionează la marile marcaje din calendarul istoric, dar oare mai e istoria pe care s-a intocmit acest calendar cea adevărată? Acum, c-am scăpat de ruşi, ce facem, ne apucăm şi ii arătăm cu degetul in comemorări şi parastase vindicative? Nu vorbesc ungurii din Harghita şi Covasna romăneşte?
Treaba lor. Doar n-o să-i forţăm. Nimeni nu invaţă o limbă străină ca urmare a unei ordonanţe sau a unei legi. Eu cred că am căpăta un interesant ascendent asupra politicii de la Budapesta dacă am şti noi, romănii, cu milioanele, maghiara. Incrăncenarea cu care mare parte din guvernanţii noştri tratează momentul etnic din Harghita şi Covasna e dovada că nu-s nici prea deştepţi, nici atăt de mari romăni căt le place să creadă. In ce mă priveşte, resping acest gen de naţionalism primitiv dintr-un motiv mai mult decăt intemeiat: vehemenţa exprimării naţionaliste mă face să mă simt vinovat că nu simt căt politicienii şi nici la fel ca ei. Or, eu nu mai am chef să fiu invinuit de nimeni, şi cu atăt mai mult de guvernanţi, pentru găndurile şi trăirile mele. Să nu-mi mai comande mie politicienii cum să simt patriotic, că-i dau dracului şi exprim public ce simt cu adevărat. Simt că am altă Romănie in suflet decăt a lor!
