x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Alte două Românii

0
Autor: Adrian Năstase 16 Dec 2009 - 00:00
În 2004, imediat după aflarea rezultatului alegerilor prezidenţiale, spuneam, printre altele: "Rezultatul votului, faptul că noi am câştigat alegerile parlamen­tare, iar Traian Băsescu pe cele pre­zi­den­ţi­a­le, arată că în prezent există două Ro­mâ­nii. Este vorba despre o Românie ur­bană, în creştere, cu o solidă componentă liberală, deşi uneori afectată de şomaj, care aşteaptă de la stat mai degrabă şanse decât sprijin. Aceasta este România care l-a votat pe Traian Băsescu. Dar mai există şi o Românie rurală, cu oameni în vârstă şi oameni săraci, care are încă nevoie de ajutor nu doar pentru dezvol­ta­re, ci şi pentru supravieţuire. Aceşti oameni au avut încredere în mine".
La momentul respectiv, această idee a dat naştere la numeroase polemici asupra cărora nu cred că mai e cazul să insist acum. Rămâne însă foarte interesant de observat cum au evoluat politic aceste "Românii" pe parcursul celor cinci ani scurşi de atunci.

E uşor de observat că, într-o primă perioadă, ele începuseră să se omogenizeze, relativ. Traian Băsescu a obţinut, în primii ani ai mandatului său, un indice de încredere foarte mare, răspândit destul de uniform, dincolo de clivajul tradiţional între stânga şi dreapta. Oamenii aşteptau de la el ordinea şi rigoarea promise şi erau dispuşi să-i acorde un cec în alb. Era perioada în care PSD pierduse în intenţia de vot aproape zece procente. Ulterior, în ultimii doi ani ai mandatului său, acest cec în alb a fost retras treptat şi constant. Încrederea în preşedinte scade în aşa măsură, încât în primul tur al alegerilor prezidenţiale din acest an, cel semnificativ din punctul de vedere al competiţiei directe, Traian Băsescu obţine un scor mai mic decât cel cu care îl creditase oricare dintre sondajele serioase de până atunci.

Cum s-au poziţionat "cele două Românii" în acest context? E interesant de observat că Traian Băsescu a devenit un politician de dreapta cu electorat majoritar de stânga. El a fost conştient de acest lucru şi a folosit mesaje şi canale de comunicare specifice acestui electorat - mai sărac, locuitor al zonei rurale sau al cartierelor mărginaşe din oraşe mai mici sau mai mari. Aşa a apărut maneaua electorală, participarea intensă la târguri şi hramuri, utilizarea posturilor de televi­ziune care transmit folclor sau talk- show-uri despre femei dispărute. Cu excepţia talibanilor cunoscuţi - dar tot mai puţini -, intelectualii au migrat de la Băsescu spre alte zone. Şi întreprinzătorii, care nu sunt legaţi de PD-L prin emoţia născută de contractele cu statul, au votat contra lui.

În acest moment, "cele două Românii" reale sunt cea băsesciană şi cea antibăsesciană. Dincolo de stânga şi de dreapta, dincolo de sărăcie şi de civilizaţie. Este cea mai primitivă formă de împărţire a electoratului pentru o ţară cu pretenţii, intrată în Uniunea Europeană. Există, pe de o parte, România conştientă (şi obosită) de faptul că preşedintele e un factor continuu de blocaj al instituţiilor, de regres economic şi un model moral îndoielnic. Pe de altă parte, e România speriată de moguli, de afacerişti veroşi, de foşti şi viitori comunişti, de fantomele care umblă să fure ultimele resurse ale statului şi care caută disperată un scut în faţa acestor temeri induse constant şi profesionist. Pentru Băsescu, însăşi ideea de modernizare a statului e definită belicos, şi nu constructiv, în pretinsa antiteză cu interesele "clasei politice", înrăite şi nărăvite la privilegii.

În perioada următoare, riscul cel mai mare e să continuăm o dezbatere publică bazată pe această paradigmă. Votul anti-Băsescu, care i-a unit pe social-democraţi, liberali, naţionalişti şi chiar apolitici, do­rea să înlăture, mai ales, această pri­mej­die. Avem însă alte lucruri de discutat decât pohtele preşedintelui, e nevoie în societate şi de alte propuneri, proiecte şi poziţii decât cele puse în mişcare de acest război pro/contra Băsescu, care sleieşte resurse şi de­za­mă­geş­te generaţii. Dar e greu de presupus că mai putem evita continuarea acestei situaţii. Doar efectele ei grave şi de nedorit în plan economic şi social ar putea trezi la realitate viaţa publică într-un predictibil prea-târziu.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de