Alte măşti, aceeaşi intoleranţă

Mihai Ralea povestea o dată despre două cuconițe care se făceau că discută filozofie. Discutau, firește, după cum le ducea pe fiecare priceperea și bruma de cultură. La un moment dat, ajunsă în pană de argumente, una dintre cuconițe nu și-a mai putut stăpâni nervii și a izbucnit:,,Așa îmi trebuie dacă discut cu o tuberculoasă!’’.

Am citit și am recitesc acest acid eseu, văzând în replica înțepatei cuconițe un etalon al mârlăniei, al suficienței arogante, agresive. Și, trebuie să recunosc, fără rețineri, că au fost multe, foarte multe ocazii în care a trebuit să constat că pentru asemenea personaje cu ifose de atot-știutoare, dialogul se purta numai în termenii lui,,tu să taci din gură, atunci când discuți cu mine’’. Motiv pentru care nu am crezut că  e nevoie să le dau răspuns și i-am lăsat să își savureze victoria.

Dar, când văd că vorbe cam de același fel sunt aruncate în spațiul public de oameni cu un cert prestigiu în lumea artei și culturi noastre de azi, atunci cred că este cazul ca  asemenea ieșiri suburbane să fie sancționate, deschis, fără menajamente sau inhibiții.

Mă refer, după cum, lesne se poate bănui, la declarația făcută de  Lia Bugnar, apreciată scriitoare, actriță și regizoare, în care domnia sa își face publică opțiunea pentru un anumit candidat la demnitatea de Primar general al municipiului București. Până aici nimic neobișnuit, doar că, mai departe, declarația sună așa:,,Îmi asum în deplină relaxare riscul de a pierde eventualii spectatori votanți ai Gabrielei Firea. Adevărul e că un scaun gol la teatru e mult mai ochei decât un scaun ocupat de un prost’’.

Așadar, în logica ,,deplin relaxată’’ a doamnei, noi, cei care vom cuteza să nu îi dăm votul nostru preferatului său și, mai grav, să o votăm pe Gabriela Firea, suntem niște proști! Proști pe care nu are chef să îi mai vadă în sala teatrului, să zicem că la un spectacol pe care domnia sa l-a regizat sau în care joacă. Rămâne, totuși de lămurit dacă de luni 6 iunie încolo vom acces în sălile în care se joacă spectacole pe afișele cărora severa  monitoare electorală figurează ca regizoare, ca scenaristă sau ca interpretă numai dacă la bilet atașăm și o adeverință-eliberată de secția de votare la care ne-am exercitat acest drept cetățenesc esențial și din care să rezulte, cu subiect și predicat, pe cine  am votat la locale.   

Lăsând, gluma la o parte, constat că, raționamentul Liei Bugnar seamănă  în chip izbitor cu silogismul coconiței din pățania istorisită de Mihai Ralea care refuza să mai discute de-ale filozofiei ,,cu o tuberculoasă’’. Cu mica, dar nu și nesemnificativa, deosebire că atunci se folosea calificativul ,,tuberculoasă’’, iar, azi, o redutabilă personalitate a artei Thalyei  recurge la un epitet categoric:,,prost’’.

 
Cât privește expresia ,,mult mai ochei’’ nu am de adăugat decât că, în pofida ,,deplinei lejerități’’pe care o afișează Lia Bugnar,  șugubeața sa  găselniță yankeo-românească nu reușește să ascundă o mare doză de intoleranță care aduce aminte de ucazul sovieto-leninist:,,Cine  nu e cu noi, e împotriva noastră!’’

În rest, rămânem la vorba clasicilor:,,Alte măști, aceeași piesă’’.