“Am cerut ac şi aţă să cos eu un tricolor”

Atât de lăudatul actor şi regizor Mel Gibson, când a purces să realizeze un film despre Hristos, a ales-o în rolul Mamei Mântuitorului pe actriţa româncă Maia Morgenstern. În filmele de pe vremea lui Ceauşescu, în care apărea şi o tânără intelectuală curajoasă anchetată de Securitate, Maia juca rolul-cheie al peliculei şi te făcea să ai câteva nopţi de insomnie. Piesele - fie de conflict psihologic, fie musicaluri - care o aveau pe Maia Morgenstern în capul distribuţiei aduceau sute de oameni la coadă încă de cu zori. Când a fost filmată să protejeze într-un clip Roşia Montană, Maia şi-a smuls cercelul cu lobul urechii cu tot şi, cu sângele şiroind, a rostit impresionant, “luaţi aurul din cerceii şi inelul meu şi lăsaţi aurul din munţii româneşti la locul lui!”. Mi s-a destăinuit în emisiunea mea “Vedete în papuci” de la Antena 1: “Era ultima zi de cursuri şi copiii se întorceau  acasă ţopăind «a venit vacanţa, cu trenul din Franţa!». Tatăl meu, profesor, îmi atrăgea atenţia: «Maia, dacă tu crezi că te vei juca toată vara zi-lumină, te înşeli, în fiecare zi trebuie să înveţi gramatica limbii române, eşti evreică şi trebuie să ştii româna mai bine decât copiii din familii româneşti get-beget!».”. Limba română vorbită de Maia, rostită pe scenă, e o încântare. Maia Morgenstern are în ea o asemenea gravitaţie încât veneau s-o vadă în piesele de la Teatrul Evreiesc spectatorii români, care nu înţelegeau limba idiş, dar savurau mimica şi trăirile îndrăgitei actriţe. Maia este şi o povestitoare cu sentimentele mereu la punctul de fierbere. Maia Morgenstern trebuia să primească un premiu de interpretare la un festival internaţional de cinematografie organizat în Israel. Povesteşte: “Când am ajuns la sala unde se desfăşura premierea, am îngheţat; la intrare, zeci de steaguri ale ţărilor participante la festivalul internaţional de film. Pe catarge nu observ niciun tricolor. Mi s-au ridicat nervii până în gât şi am explodat că nu urc pe scenă la înmânarea premiului decât dacă se ridică pe catarg şi un steag roşu-galben-albastru. Culmea, nu se găsea niciun drapel. Am strigat să mi se aducă un ac, aţă, şi pânză galbenă, roşie, albastră, o să cos eu un drapel românesc. Până la urmă s-a făcut rost de un tricolor, s-a aliniat cu celelalte steaguri şi am urcat împăcată pe scenă, primind premiul de interpretare a rolului feminin”.