x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Am săpat tranşee în faţa porţii

0
Autor: Florin Condurateanu 16 Oct 2018 - 06:55
Am săpat tranşee în faţa porţii


Ne-am luptat ca la Mărăşeşti, la baionetă, cu arme  nesofisticate, în izmene şi am oprit năvala adversarilor.  Serbia era superioară atât valoric, cât şi numeric, noi aveam un jucător mai puţin, sârbii au atacat în valuri, dar tricolorii în tranşee au evitat înfrângerea. Şi intervenţia acrobatică a lui Tamaş, cu piciorul ridicat până la tâmpla jucătorului sârb, a fost tot o acţiune de zăgăzuire a ofensivei adverse până la sacrificiu, aşa s-a lansat Tamaş ca în “pe-aici nu se trece!”. În toată soarta românească ne-am luptat cu forţe superioare, ne-am apărat împotriva unor imperii prăvălite peste “moşia” noastră ca un uragan. Se dau în vânt cluburile uriaşe ale lumii după fotbaliştii sârbi. Doar unul dintre jucătorii lor - duminică, chiar rezervă majoritatea timpului -, Milinkovic Savici, valorează de peste trei ori mai mult decât cota de piaţă a tuturor tricolorilor noştri. Au venit românii la meci “câtă frunză, câtă iarbă”, au lipsit doar 18 spectatori ca să fie bătut recordul de spectatori pe Arena Naţională de peste 48.350 înregistrat la partida cu Polonia. Uralele “România, România” însemnau apă vie pentru tricolori, care erau siliţi de inferioritatea numerică să se apere în tranşee eroice. După ani de absenţă, ca gest de solidaritate cu Gică Popescu, cel mai îndreptăţit să conducă federaţia, dar împiedicat cu puşcăria, a venit la derbiul cu Serbia şi Gică Hagi. Este aproape să se îndeplinească profeţia lui, temeinicită de fapte, cum că renaşterea naţionalelor şi a fotbalului nostru se va petrece când majoritatea tricolorilor vor fi crescuţi la superba Academie Hagi. Şi a avut motive de mulţumire Gică: puştiul Băluţă a fost de notă mare, chiar de la debutul în naţională, iar Drăguş, atacantul fentos, a aiurit de vreo doi ori zdrahonii fundaşi sârbi. Eroul a fost însă Tătăruşanu, cu figura lui aparent distrată a pus salvator pieptul, mâinile, picioarele în calea şuturilor-bombă ale sârbilor. Apropo de intervenţiile la sacrificiu, recent şi-au adus aminte Guardiola şi alţi profesori cum Ancelotti, fundaşul stânga, a făcut alunecări periculoase pentru a-l opri pe marele pericol al Stelei, Gică Hagi, în finala de Champions League, cu Milan. “Numai cu sperietura asta l-am mai potolit pe Hagi care era de neoprit”, a spus Ancelotti.

 


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de