Am socializat o zi, la ţară

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Cu unele cuvinte în uz n-o să am niciodată de a face, fiindcă nici oamenii care le întrebuinţează nu-s din lumea mea. Fiecare cu dicţionarul lui! Există însă cuvinte care ar fi să ajungă într-o bună zi şi în vorbirea mea. Sunt destul de sigur că n-o să se întâmple asta, întrucât am, ca orice om, nişte imunităţi de rezervă.

Vine bunăoară spre mine cuvântul “socializare”. Aşa vin spre noi şi cometele, ca să vâjâie un pic pe aproape şi apoi să se ducă pe un drum fără întoarcere.

Socializare e un cuvânt de fiţe, întocmai cuvântului fiţe. Conţine o mare doză de snobism popular. Nu devin snobi doar indivizii. Sunt şi naţii care fac epoci de snobism.

Într-o dimineaţă, o doamnă între două vârste, încă atrăgătoare şi cu predispoziţii târzii la alint şi luare de sine în seamă, îmi spune c-a petrecut un week-end la ţară,unde nu şi-a prea găsit locul. Ca să nu moară de plictiseală, îmi explică doamna, cu un surâs plin de ambiguităţi feminine, m-am socializat. Doamna nu consideră cu ironie noua ei cucerire lingvistică. E totuşi o cucerire. E piatra scumpă de la inel, care trebuia remarcată de un cunoscător.

Ultima oară, eu, cel care discută cu o doamnă cam snoabă despre socializare, m-am dus la ţară în urmă cu vreo trei ani. Era în preajma Anului Nou şi tot satul era socializat criţă. Eu nu beau decât vin roşu. Şi pe acela seara, rar de tot şi doar prin excepţie mai mult de un pahar. Am, se pare, şi o imunitate avansată la alcool. La ţară, la orice oră ieşeai pe uliţi, dădeai de socializaţi. O muiere, din mulţimea celor care obişnuiau să se socializeze mai ales la biserică, m-a întâmpinat cu o cană de buturugă sfinţită şi m-a privit întrebător. Ştiam ce aştepta să zic. Ceva de râs. De pildă, că-i motorină pentru bărbaţi. La cât era ea de socializată, orice aş fi spus conta ca un motiv de râs.

La prânz, am socializat nişte frigări grase de la porc, iar după ce ţuica a început să fie dreasă cu vin, nu mai ştiam cine cu cine socializează. Ai mei se lăudau cu mine. Mai bine zis, cu oamenii cu care mă socializasem la televizor şi în ziare. Ideea era că politicienii ar fi trebuit socializaţi toţi între ochi, iar unii din cei mari şi de mamă. Către seară, am fost dus să socializez o gustărică la primar. N-aveam niciun interes la el, dar primarul aştepta de un an să socializeze nişte milioane de la UE şi spera să socializeze prin mine un socializator de la comisia care aproba fondurile.

Dacă aş fi socializat mai des la ţară, ar fi trebui să-mi cumpăr cizme. Sezonul era ploios şi oriunde ai fi socializat, umpleai casa de noroi. La primar, mi-am lăsat pantofii plini de glod la uşă şi am socializat în ciorapi. Acasă, socializez în papuci. În ciorapi socializez prost, mă gândesc tot timpul la picioare, nu la fonduri europene. O fi el mare sculă la Bucureşti, le-a spus primarul alor mei, dar socializează greu. Poate că trebuia să-l socializez cu un procent mai mare. Nu, bre, că nu primeşte, i-au zis unchii de la ţară. Nu primeşte?!, s-a minunat primarul, ca şi când ar fi aflat că-s castrat sau că urmează să mă călugăresc. Înseamnă că nici nu ştie ce-i aia socializare.