x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Amănarea, o decizie catastrofală

0
Autor: Ion Cristoiu 13 Sep 2007 - 00:00

Se vede limpede că revolta din partid impotriva moţiunii e, de fapt, o revoltă impotriva lui Mircea Geoană, trădănd prin asta intrarea PSD in faza de descompunere.



Luni, 10 septembrie 2007, după şedinţa Biroului Naţional al PSD, Mircea Geoană a ieşit in faţa presei pentru a anunţa că moţiunea de cenzură va fi amănată. Motivul?

PSD nu vrea ca depunerea moţiunii, anunţată şi răsanunţată pentru miercuri, 12 septembrie 2007, să coincidă cu "un moment atăt de sensibil" cum e alegerea noului patriarh.

Aşa a justificat Mircea Geoană, bărbat in toată puterea cuvăntului, cu soţie şi copii, altfel spus, cu povara unei familii pe umeri.

Jurnaliştii din sală şi-au notat conştiincioşi anunţul şi motivele.

Şi-au notat, abia aşteptănd să se incheie sindrofia şi s-o zbughească afară, pentru a se elibera de răsul care-i lovise in timpul discursului.

Nu numai ei, familiarizaţi cu cuhniile PSD, dar şi alţii, dedicaţi altor partide, ştiau din surse sigure că decizia de a amăna depunerea moţiunii de cenzură işi are cauza in furia cu care Ion Iliescu se opune acestei mişcări.

Dar chiar dacă n-ar fi avut ştiinţă de poziţia lui Ion Iliescu, de impotrivirea parlamentarilor şi de reticenţele unor lideri PSD, jurnaliştii tot ar fi izbucnit in răs.

Motivarea cu alegerea patriarhului e atăt de ridicolă incăt te intrebi dacă Mircea Geoană a găsit-o pe drumul către conferinţa de presă sau a optat pentru ca, dinadins, să spună printre rănduri că altul e motivul.

Caracterul pueril al motivării e doar una dintre cauzele pentru care decizia de amănare a moţiunii de cenzură poate fi considerată una dintre cele mai mari erori din ultimul timp ale conducerii PSD.

Chiar şi mai credibil justificată, decizia de amănare e in sine catastrofală.

Din următoarele motive:

1) Confirmă campania dusă de PNL, de PD, de ceata lui Traian Băsescu de la Cotroceni şi de către presa prezidenţială că anunţul privind moţiunea de cenzură nu e altceva decăt o tentativă de şantajare a PNL pentru a obţine pe sub masă firimiturile unor avantaje materiale.

Cei care au lansat campania au ţintit nu atăt PSD, căt mai ales PNL. Moţiunea de cenzură a fost infăţişată ca un moment din comedia facilă pe care o joacă PNL şi PSD pentru a nu se spune că sunt intr-o negustorie incheiată prin boscheţi.

Bălbăiala conducerii PSD dă apă la moara celor care şi-au propus să impună opiniei publice această imagine.

S-au inţeles! au strigat unii.

N-au putut nici ei duce pănă la capăt comedia rupturii! Au reacţionat alţii.

Ca nişte amanţi care nu se pot reţine să nu pufnească in răs după primele vorbe piezişe.

Astfel că decizia de amănare a moţiunii loveşte in PNL.


Asta şi in contextul in care PNL, după anunţul conducerii PSD, n-a avut atăta minte incăt să pornească un veritabil război cu PSD.

2) Adănceşte in electorat o imagine ce poate fi considerată mult mai primejdioasă decăt cea de partid corupt sau partid neocomunist: imaginea unui partid care există doar pe hărtie. In realitate, se poate crede, PSD e o federaţie de grupuri şi grupuleţe, gata să-şi capete independenţa dacă nu au şi căpătat-o. O formaţiune pe care actuala echipă, in frunte cu Mircea Geoană, nu reuşeşte s-o ţină unită şi, mai ales, nu reuşeşte s-o facă să acţioneze ca un tot unitar.


Contrar balivernelor spuse şi scrise, depunerea unei moţiuni de cenzură de către PSD nu e un capăt de ţară. De 17 ani, partidele din opoziţie depun moţiuni de cenzură impotriva guvernului şi de 17 ani moţiunile nu trec. Mai mult ca sigur n-ar fi trecut nici asta.

De unde şi pănă unde catastrofa ce-ar fi avut loc intr-un asemenea caz pentru PSD?

Ion Iliescu, Adrian Năstase - adversarii din PSD ai moţiunii - au invocat necesitatea de a se negocia şi cu alte partide soarta moţiunii.

Argumentele lor impotriva deciziei PSD nu stau in picioare.

Se vede limpede că revolta din partid impotriva moţiunii e, de fapt, o revoltă impotriva lui Mircea Geoană, trădănd prin asta intrarea PSD in faza de descompunere.

Geoană nu conteneşte a anunţa că moţiunea va fi depusă.

După opinia noastră, in actualele condiţii, n-are nici un rost să fie depusă.

Moţiunea şi-a avut temeiul in nevoia de a scoate PSD din ambiguitate.

Amănarea lipseşte moţiunea de acest avantaj.

Ba mai mult, amănarea cufundă şi mai tare PSD in ambiguitatea din care va ieşi drastic micşorat in alegeri.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   psd,   cenzură

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de