x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Amândoi candidaţii ne-au propus un Preşedinte Tătuc

0
Autor: Ion Cristoiu 07 Dec 2009 - 00:00
Ceea ce la începutul campaniei era doar un proiect pentru fiecare candidat a devenit pe parcurs o platformă asumată.

În primele zile, Traian Băsescu îşi asuma ipostaza de singur împotriva tuturor, iar Mircea Geoană, ipostaza de candidat împreună cu toţi. S-a crezut că e doar o manevră de campanie a fiecăruia dintre cei doi candidaţi urmărind cucerirea electoratului. Viaţa a brodit în aşa fel încât ceea ce era o ipostază de campanie a devenit o realitate.

Traian Băsescu a rămas singur faţă în faţă cu o uriaşă Coaliţie politico-mediatică. Mircea Geoană a devenit candidatul acestei Coaliţii politico-mediatice, lărgită de domnia sa prin manevre abile, astfel încât să includă şi persoane şi formaţiuni celebre pentru anti-PSD-ismul lor funciar: ramura talibană a PNŢCD, Doina Cornea, seniorii PNL. Desigur, pe măsură ce ne-am apropiat de finele de campanie, s-a putut sesiza celebrul nărav românesc al trecerii din barca lăsând impresia că se scufundă în barca părând să plutească mai departe pe valuri.

Nu altfel se explică prezenţa în grupul de admiratori fanatici ai lui Mircea Geoană, la confruntarea tv, a unor intelectuali care n-au îndrăznit în ultimii ani să-şi afişeze sentimentele PSD-iste. Unii dintre ei vor fi socotit că Mircea Geoană le va împărţi funcţiile de ştabi ai instituţiilor de cultură, aşa cum Traian Băsescu, învingător în 2004, s-a grăbit să-i răsplătească din plin cu funcţii pe intelectualii care l-au sprijinit.

Dincolo de aceste mizerii dâmboviţene, cele două grupuri de susţinători de la confruntare au diferenţiat categoric şi cele două ipostaze asumate de cei doi candidaţi.

Traian Băsescu a lăsat impresia, cu sau fără voia sa, de singur împotriva tuturor. Mircea Geoană, care i-a convocat în sală pe liderii PNL, pe primarul Sibiului, pe intelectuali de marcă, a lăsat impresia, cu voia sa, că e preşedintele în stare să unească întreaga ţară.
Pe aceste ipostaze au pariat cei doi candidaţi în perspectiva turului de scrutin de ieri.

Aşa cum scriam în numărul de joi al Jurnalului Naţional, scrutinul de la 6 decembrie 2009 a fost în realitate cel pentru un preşedinte de republică semiprezidenţială. Campania electorală a lăsat însă impresia că scrutinul a fost unul pentru alegerea unui Dictator.

Cine a urmărit confruntarea tv va fi văzut că nu numai Traian Băsescu, dar şi Mircea Geoană au făgăduit chestiuni care n-au nici o legătură cu funcţia de preşedinte. Traian Băsescu şi-a asumat angajamentul unei reformări din temelii a statului român. Un asemenea proces nu depinde însă exclusiv de preşedinte într-o republică semiprezidenţială. Nici măcar Nicolae Ceauşescu n-a putut reforma România, potrivit propriilor viziuni, singur şi cât ai bate din palme.

La rându-i, Mircea Geoană şi-a asumat angajamente care ţin în mare parte de Guvern, de Parlament. La un moment dat, domnia sa a făgăduit ca în fiecare sat va fi o maşină de pompieri. O asemenea măsură însă nu poate fi transpusă în practică de preşedinte, ci de guvern. Şi, dacă ar fi vorba despre un guvern exclusiv al PSD, oricât ar susţine public preşedintele o astfel de măsură, dacă premierul se opune, ea nu poate deveni realitate.

I s-a reproşat lui Traian Băsescu ipostaza de Preşedinte cu pretenţia de Tătuc al Naţiunii.
Culmea e că şi Mircea Geoană, deşi l-a criticat pentru asta, şi-a asumat, prin făgăduielile sale în plan social-economic, ipostaza de Tătuc al Naţiunii.
Astfel că duminică, 6 decembrie 2009 nu s-a votat un preşedinte de Republică semiprezidenţială, ci un Tătuc al Naţiunii.

Din acest punct de vedere, indiferent de cine a câştigat, electoratul va rămâne dezamăgit.
Descoperind în scurt timp că în România de azi nu mai poate exista un Tătuc al Naţiunii.

PS. În 2004, un limbric, zis şi Costi Rogozanu, mă înjura în ziarul lui Nistorescu, "Evenimentul zilei", pentru că, vezi Doamne!, aş fi un analist la pachet al lui Mircea Geoană.
Acum mă înjură pe un site al lui Sorin Ovidiu Vântu, pentru că aş fi un analist la Pachet al lui Traian Băsescu (!!!). Explicabil. Limbricii n-au cap!
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de