Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ministerul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse a ameninţat pe faţă România după ce un diplomat rus acreditat la Bucureşti a fost declarat "persona non grata", ca răspuns la reţinerea secretarului 1 al Ambasadei României la Moscova, Gabriel Grecu, pentru spionaj. Studioul de film al FSB l-a prezentat pe diplomatul român în timpul unei livrări de informaţii pe care un cetăţean rus i-o făcea într-un supermarket.
Detaliile "capturii" au fost bine mediatizate, cum nu se face în practica diplomatică dintre două state. Dar Moscova interpretează convenţiile internaţionale într-un stil propriu, iar filmele cu spioni sunt deja un "brand" rusesc. Aceasta dacă ne gândim că, numai anul trecut, un diplomat britanic a demisionat după ce pe internet apăruse un film în care petrecea cu două prostituate într-un bordel din Ekaterinburg. În cazul lui Gabriel Grecu, FSB îşi semnează opera.
Fiecare ţară are dreptul de a-şi proteja secretele cum crede de cuviinţă, iar acţiunea FSB-ului, de deconspirare a unui eventual spion străin şi de prindere a propriilor trădători, este una legitimă. Bineînţeles, peştele cel mare este întotdeauna trădătorul, cel care furnizează unei puteri străine informaţii care pot aduce atingere siguranţei naţionale. Or, în cazul lui Gabriel Grecu, reflectoarele nu l-au avut deloc în prim-plan pe rusul care a adus geanta de secrete care-l interesau pe diplomatul român. Dimpotrivă, partea rusă îşi continuă foiletonul, tot prin comunicat FSB, afirmând că Gabriel Grecu a continuat munca predecesorului său, Dinu Pistolea, care anterior încercase să recruteze un cetăţean rus care avea acces la informaţii despre ce se întâmplă în Republica Moldova şi în Transnistria.
Aşadar, doi români dintr-o lovitură. Frenezia serviciului rus de contraspionaj de a-i da în fapt, public, pe cei doi români şi de a le căuta acum contactele poate fi explicată şi prin posibilele ravagii pe care le-au făcut aceştia ruşilor, prin reţeaua lor informativă în trecutul recent. Deducem deci că, în cazul lui Dinu Pistolea, n-au reuşit să monteze nici un film şi doar îşi ling rănile post-factum. Apoi, putem înţelege că şi Gabriel Grecu i-a deranjat foarte tare pe ruşi, nu numai la Moscova, ci şi la postul pe care l-a avut anterior, cel din capitala Armeniei, Erevan, loc pe care serviciile de informaţii ale Moscovei îl consideră "acasă".
Oricât de pătimaş este sufletul slav, toată afacerea contra României nu este una făcută la nervi. De asemenea, însă, nici expulzarea ca răspuns a unui diplomat rus, hotărâtă de Bucureşti, nu este una viscerală. Şi românii pot avea operatori de televiziune foarte buni, precum şi informaticieni de primă clasă care să bată recordurile la număr de accesări la filmuleţe, mai vechi sau mai noi, "aruncate" pe internet. Aşadar, ameninţările diplomaţiei ruse, care au transmis că îşi rezervă dreptul de a lua măsuri, sunt neelegante şi calde precum "conflictele îngheţate" din regiune. Iar când pică un spion cu acoperire diplomatică mai treacă-meargă, pe când cu "ilegalii" e mai problematic. Dovadă, Ana Chapman şi ai săi.
