Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nascut si educat in respect pentru valorile neamului romanesc, in credinta ca milenarul spatiu romanesc a dat acestei parti de lume valori si lectii cum nu sunt multe, continui sa cred ca fiecare popor are nevoie de propriile mituri, propriile povesti in care sa creada pentru a rezista istoriei. In consecinta, cred ca singurele solutii valabile si sanatoase vin numai din acest pamant. Nu am acceptat si nu voi accepta negarea propriei istorii numai pentru ca marile puteri ale lumii vor sa isi impuna imbecilitatea ca forma de modernitate. Cum nu cred ca izolarea poate sa faca bine unei natiuni. Dar atunci cand mai vine cate un trimis sa se convinga ca liderii de la Bucuresti stiu exact cat trebuie sa faca unu plus unu, nu are cum sa fie normal. Trimisii sunt niste platiti sa pozeze in fiinte mai inteligente decat gazdele, chiar daca sunt lipsiti de bun simt, dar plini de drepturi.
Ce nu pot sa spuna interimarul Antonescu, premierul Ponta sau suspendatul Basescu este ca Philip Gordon a venit la Bucuresti pentru a se asigura nu cu privire la validitatea referendumului, ci pentru a duce la Washington asigurari legate de stabilitatea programului anti-racheta de la Deveselu. Preocuparea americana fata de leadershipul dambovitean este una de fatada. Pentru ca asa cum a afirmat solul venit de peste Atlantic, SUA sunt interesate ca Guvernul Romaniei sa respecte lista celor 11 puncte avansate de Uniunea Europeana. Adica sa fie un executant fara comentarii a cererilor externe. In aceste conditii ideea de parteneriat dispare, fiind anulata de conditii care nu sunt rezultatul unei realitati sau negocieri. Nimic nu are legarura cu dialogul real.
Atat Uniunea Europeana cat si Statele Unite ale Americii fac dovada presiunilor si lipsei de echilibru, orice urma de diplomatie disparand in aceste zile in dialogurile cu Bucurestiul. Mesajele lansate de Philip Gordon, din start calate pentru a juca pe cartea suspendatului Traian Basescu, nu sunt decat o simpla demonstratie a faptului ca in mileniul drepturilor si egalitatii intre state, a dreptului de a alege, optiunile sunt decise de tarile si organizatiile puternice in afara statelor mici, chiar si membre ale NATO sau UE.
Cine continua sa vada inca limpede situatia de la Bucuresti, realizeaza atacul produs de mai bine de o luna de zile asupra statului roman, nu doar a Guvernului Ponta. Pe nimeni nu intereseaza realitatea de la Bucuresti, nici in tara si cu atat mai putin afara, ci numai impunerea interesului propriu. Uniunea Europeana are interesul de a pastra Romania in plaja de consum, cu o productie interna cat mai redusa, iar SUA au tot interesul de a ramane in coasta Rusiei prin avanpostul de la Deveselu. Din ambele relatii, Romania nu poate sa castige cat timp la nivel de politica externa nu reuseste decat sa gafeze si sa se izoleze. Politica externa dusa de presedintele suspendat a plasat Romania in cea mai neagra pozitie a ultimilor 50 de ani, iar relatiile cu vecinii sunt mai proaste ca niciodata. Intoarcea spre Rusia nu poate fi pusa in agenda discutiilor, relatia cu China a fost facuta tandari, prin urmare, Romania este in voia tuturor.
Iata de ce, prezenta lui Philip Gordon in Romania este tardiva. Chiar ridicola similara gesturilor inacceptabile produse de ambasadorul Mark Gitenstein, care a devenit martor implicat in deciziile politice de la Bucuresti. Insa Gordon, acest sol al razboiului, a venit pentru a se asigura ca explozia va avea loc in cele din urma. Americanii au venit mereu prea tarziu in Romania, cand nimic nu mai era de facut, apoi au aruncat totul in aer pentru a promite ajutor de reconstructie. Asa fac peste tot, iar cand nu esti suficient de atent reusesc sa te ia prin surprindere si sa le multumesti pentru toate cadourile. Cei care mai asteapta un gest demn si onorabil din partea Washingtonului sa priveasca mai atent spre Damasc, spre Siria. Apoi sa fie fericiti ca inca la Bucuresti si in tara nu se aud arme, pentru a confirma faptul ca rebelii basistii sunt gata de sacrificiu in lupta cu uselistii guvernamentali, in timp ce sacrificatii sunt oamenii care ajung sa vada cum viata li se scurge tot mai sec si lipsit de normalitate in propria casa, in propria tara. De asta spun, americanii vin mereu prea tarziu si nu doar in Romania. Pentru ca asa cum bunicul a asteptat o viata sa vina americanii sa il scape de rusi, romanii asteptau eventual americanii sa ii scape de Basescu, dar si atunci si acum, americanii o stiu pe a lor, fara nicio legatura cu romanii si Romania.
