x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Amintirile din oglindă

0
Autor: Maria Timuc 08 Noi 2011 - 21:00

O intamplare amuzanta; in urma cu vreo cativa ani, cand eram in plin proces de cautare de sine, am decis intr-o zi sa fac o meditatie, pe care o gasisem intr-o carte. Era o autoare recunoscuta, iar meditatia urmarea vindecarea unor emotii din copilarie. Trebuia sa te relaxezi profund si sa-ti imaginezi o oglinda ovala, iar in oglinda sa vezi cu ochii mintii intamplari neplacute din copilarie, apoi sa-l mangai pe copilul ranit din tine.

Am urmat cu acuratete pasii acestei tehnici de vindecare a copilului interior, nu inainte de a-mi pune telefo­nul mobil pe vibratii, fiindca era im­portant sa nu ma perturbe nimic. Mi-am imaginat oglinda, si in ea am in­ceput sa vad o intamplare din co­pilarie, in care era implicat unul dintre fratii mei, a carui atitudine 'agresiva' ramasese incrustata in mine intr-o zi in care zapezile erau mari cat casa, iar bucuria saniusului imi pie­rise pe apa sambetei din pricina fra­telui meu, care ma mustruluise si-mi aruncase cu o punga de bomboane in cap. Mi-au revenit in memorie diferite scene, unele aparent uitate, in care simtisem resentimente fata de fratii mei. Retraiam scenele ca si cum ar fi fost atunci si, ce-i mai in­teresant, simteam acele emotii ne­g­a­­tive ca si cum evenimentele se in­tamplau in clipele acelea.

Cand sa ies din aceasta meditatie, am auzit vi­bratiile telefonului mobil si am in­tins mana catre el, sa vad cine imi tri­mitea un mesaj. Era o persoana pe care n-o vazusem de aproape un an. 'Maria, daca nu vii imediat acasa iti rup picioarele', imi scria cunostinta. Am privit uluita mesajul; nu inte­le­geam cum putea cineva care nu avu­se­se vreodata un conflict cu mine sa-mi scrie una ca asta si, mai mult, sa ma cheme acasa cineva la care nu fuse­sem niciodata. Era o confuzie, n-avem indoieli. Am zambit si am su­nat-o pe cunostinta mea. Cand a auzit ca mi-a trimis acel mesaj, s-a umplut de jena si si-a cerut mii de scuze: 'Stii, eu am doua surori, pe una dintre ele o cheama Maria. Le-am lasat sa stea cu copiii mei, si ele au lasat copiii singuri si au plecat de acasa. Din cauza asta le-am trimis me­sajul'.

Am ramas uluita si, fireste, m-am intrebat daca era o simpla coincidenta meditatia legata de conflictele din copilarie cu fratii mei si acest conflict intre surori, care aparuse in acelasi timp in... campul experientei mele. Meditasem si atrasesem au­tomat o intamplare asemanatoare. 'Iarta-le pe surorile tale, fii mai blanda cu ele', am sfatuit-o pe cunos­tinta mea, si apoi am ramas pe ganduri, pentru ca viata parea sa-mi spuna: 'Fii atenta la ce simti, caci lucrul asupra caruia te concentrezi iti creeaza realitatea'.

Oamenii de stiinta au concluzio­nat in urma cu mai bine de 20 de ani ca simplul fapt de a-ti aminti despre un divort, de exemplu, te determina sa retraiesti emotiile din timpul divor­tului ca si cum el s-ar intampla acum. Ritmul inimii si al tuturor functiilor corpului se modifica sub presiunea emotiilor din trecut, fie si numai atunci cand ne gandim la o situatie ne­fericita. Dar sa atragi situatii ase­manatoare celor la care te gandesti inseamna mai mult si trece de domeniul verificabilului stiintific. Asta ar spune ca emotiile noastre atrag realitatile noastre.

Asta ar spune ca nu are importanta daca ne amintim un eveniment, daca il imaginam sau daca este chiar unul real; emotiile devin la fel de puternice si ar putea juca rol de atractori ai unor evenimente de viata, pe langa faptul ca ne modifica substantial functionalitatea fizica, iar in privinta aceasta avem multe cercetari stiintifice care confirma. Sa-ti modifici deliberat emo­tiile ar putea presupune sa gandesti deliberat si responsabil. Sa-ti pui in imaginatie intamplari placute si sa colinzi prin amintiri frumoase.

Exercitiul oglinzii ar putea fi unul cons­tructiv, dar atunci cand in oglinda imaginara zburdam, ne jucam, ne bucuram de viata, ne plimbam prin cele mai frumoase amintiri despre noi insine. Emotiile frumoase ar putea atrage in vietile noastre intamplari frumoase, iar asta ne dorim cu totii, nu-i asa? Pe de alta parte, a in­tarzia prin amintiri neplacute din co­pilarie sau din alte perioade ale vie­tii noastre, a vorbi prea mult despre nefericirile noastre, a partici­pa la sesiuni de barfa si critica presupune un cost in plan emotional, fizic si in dinamica evenimentelor vietii.

Amin­tirile prind viata si intr-o oglinda imaginara. Amintirile se recreeaza in prezent cand ne gandim la trecut si... devin noi si noi in­tam­plari chiar acum. Asta-i fascinant, si de aceea ne-ar fi de ajutor sa privim in oglinda amintiri fericite, caci... cine stie, se poate ca realitatea de acum sa ne picure in viata cate-un strop proaspat de fericire.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de