x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Amprentarea pe euroi

0
Autor: Razvan Barbulescu 21 Iul 2008 - 00:00

În plin proces de Amprentare, norvegienii îi descoperă cu uimire şi cu încîntare pe romi. Sentiment reciproc, întrucît şi romii îi descoperă la fel pe norvegieni. Întrucît s-a căzut la pace cu italienii, Amprentarea avînd loc doar în moneda europeană, spaimele UE au dispărut.

CHESTIUNEA ZILEI
În plin proces de Amprentare, norvegienii îi descoperă cu uimire şi cu încîntare pe romi. Sentiment reciproc, întrucît şi romii îi descoperă la fel pe norvegieni. Întrucît s-a căzut la pace cu italienii, Amprentarea avînd loc doar în moneda europeană, spaimele UE au dispărut. Singura problemă: pensionarii au venit cu palmele curate în acelaşi scop.

Pe cînd romii din Roma stăteau fericiţi la rînd la Amprentare, întrucît se zvonise că e pe euroi, zece euro de deget, italienii au început

s-o scalde. Pe juma din sumă, macaronarii au propus doar să-i numere şi să mai stea de vorbă cu ei. Să afle din gura lor dacă dădeau tîrcoale Capitoliului din interese turistice sau din simţăminte naţionale, nomazii noştri aflînd că şi ei tot de la Rîm se trag. Aşadar, trimişii lui Berlusconi i-au întrebat de neamuri, de obiceiuri, ce jocuri le plac, cu cine ţin, cu Mutu sau Chivu, ce nume ar vrea să poarte viitorii lor puradei, cei născuţi pe malurile Tibrului în ultimele 24 de ore, dacă i-ar deranja să li se spună Silvio sau Berlusconi, sau Maroni, sau Macaroni, sau Cioroianu, sau Băse, sau Troacă sau, de ce nu, Amprentarea… Romii au trecut prin multe. După război, cînd pe toate buzele era numele lui Stalin, ţiganii (nu se inventaseră romii) i-au botezat p-ăia mici cu numele lui. Chestie nasoală, fiindcă toată ziua auzeai pe stradă fir-ai al dracu’, Staline, povestea înregistrîndu-se ca primul gest de disidenţă anticomunistă.

Pe cînd trimişii noştri cădeau la pace cu berlusconii (funcţionarii care le muiau degetele în tuş), în ţară se făceau liste ca la donarea de sînge. Cu zece euro de deget şi cu patru amprentări pe lună, pensionarii din Balta Albă se scoteau mai bine la întreţinere decît cu măririle lui Tăriceanu. În momentul în care trimişii noştri la Roma au transmis ştirea că berlusconii au dat semne că s-ar tîrgui la bani, de dincoace, de pe Dîmboviţa, s-a auzit un vuiet pînă la AS Roma: Bă, frate, frate, da’ amprentarea-i pe bani. Solidaritatea noastră a muiat guvernul Cizmei. S-a ajuns la chestii tari, dacă nu daţi euroii, vi-i trimitem pe Elodia, Magda, Tolea şi pe toţi evadaţii în direct şi la toate orele de vîrf. Aici i-am învins.

În vremea asta, în Norvegia, norvegienii salutau primul pîlc de neamprentaţi. Osloienii (populaţia din Oslo) erau surprinşi, dar încîntaţi pînă-n fiordul cu acelaşi nume. Sare, pîine, ştergare, cu ce iese norvegianul la bucurie. Primirea neamprentaţilor de băştinaşi amintea de descoperirea Americii. Cu experienţa italiană sub poale, condiţia romilor a fost clară de la început, ca să nu existe vorbe prin UE: zece lei deştu’, o sută toată mîna. Fără ceas. Din primele comunicate oficiale reiese că la ora invaziei guvernul norvegian s-a blătuit printre insule de unde imploră guvernul Tăriceanu să nu-şi trimită şi pensionarii. Pentru astfel de schimbări bruşte, norvegienii

n-aveau legi. Mai mult simţeau decît pricepeau. În negocieri dacă eşti slab, te-ai ars. Ai noştri au venit cu argumentul din preistoria căpşunarilor, cînd i-au ocupat pe spanioli: vreţi să mîncaţi căpşuni, venim. Bă, vreţi amprente, mînca-v-aş, ieşiţi cu banu’. Idee, la o adică, supercorectă. Pe norvegieni dacă-i laşi din mînă, se tîrguiesc mai rău ca macaronarii. La Bucureşti, procesul în vederea Amprentării decurgea normal. Listele ajunseseră la pensionarii din sectorul lui Onţanu. 

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de