Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cuţitul îi alunecă domol pe felia de pâine de secară, întinzând untul “bio” primit ca ofrandă de la un fost subordonat.
“Îmmm, l-am pus consilier de ministru pe Fane ăsta să-l ţină în chingi pe şturlubaticul de hidrolog. Poate merita mai mult…”, meditează unicul general de cinci stele al Securităţii Române, Demetrius Inimosu, luând tacticos cu stânga o firimitură răzleaţă ce i-a căzut în afara farfuriei.
A înfruntat vremurile când jos, dar mai ales sus, când la treburile din afară, dar mai ales la treburile dinăuntru, când la tiparniţa leilor, dar mai ales la tiparniţa dolarilor, când la firele roşii, dar mai ales la întâlnirile discrete şi mijlocite de “căsuţele poştale”.
Lumea habar n-are cine este, nici măcar cea mai mare parte dintre securişti, fiindcă toată viaţa şi-a petrecut-o clandestin, urzind pânze de păianjen ca să ţină neamul stabil. Acum abia urcă scările, ajutat de baston, până la etajul trei al blocului din apropierea Palatului Parlamentului. Spune că asta-i ţine tare inima. Lângă ceaşca de ceai verde, din care soarbe câte-o înghiţitură, are un catastif, care, la o primă vedere, pare umplut cu scheme pentru “loto”. Dar, citit în cheie, este de fapt tabloul României, cu organigramele partidelor, uriaşelor firme aşa-zis private, ministerelor, Preşedinţiei, Parchetelor, serviciilor de informaţii, biografiile parlamentarilor, miniştrilor, şefilor de agenţii etc. Demetrius Inimosu ştie cum să tragă cu creionul roşu legăturile, în aşa fel încât pătrăţelele din caiet să danseze chiar dacă n-au ureche muzicală.
“Pentru orice funcţie înaltă aruncăm în competiţie trei indivizi, dintre care doi principali. Toţi trei trebuie căutaţi cu acul până se găseşte o problemă gravă, penală. Dacă n-are o astfel de problemă vom apăsa la maximum pe slăbiciunile lui, încât, cum n-are nervii tari, va pica în capcană. Apoi, îi iertăm pe toţi, dar fiecare să ştie de frică. Pe urmă, îi lăsăm să se încaiere între ei, pe putere, pe bani, pe forţă, le scriem dacă le place aşa titlurile pseudo-ştiinţifice pe câte două rânduri: profesor universitar doctor docent conducător de doctorat… Le fluturăm pe la nas şi câte-un miliard de dolari şi îi facem să creadă că ei conduc, că sunt nişte semizei veşnici, dar, de fapt, noi administrăm averile şi când se urcă scroafa în copac le tragem preşul de sub picioare. Sigur, tot noi îi salvăm, ca să nu-şi uite “Mama, şi îi reciclăm”. Aşa descria, încă de la sfârşitul anilor ’70, Demetrius Inimosu sistemul pus la punct nucleului său de control ales pe sprânceană.
Mecanismul lui Demetrius Inimosu merge ca uns. Generalul mestecă uşor, cu dinţii cei noi, de porţelan, îmbucătura de pâine cu unt şi trage cu creionul cel roşu alte legături. La televizorul de pe poliţa din bucătărie curg ştirile după furtuna din Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Preşedintele atrage atenţia asupra dotării cu “Loganuri” pentru poliţie, ministrul David pocneşte, din reflex, din călcâie şi-l dă de-a dura pe şeful Inspectoratului General al Poliţiei. În locul lui pe plai apare un nou şef al Poliţiei, care doar pentru că este politicos îi va spune ministrului pe care-l ştie demult “bună dimineaţa”, fireşte în singura limbă străină pe care o cunoaşte, rusa. Prospeţimea de cadre adusă Poliţiei va dăinui şi după ce premierului Tăriceanu îi va expira mandatul şi nu va mai trebui să riposteze că Băsescu l-a înţepat că face jocurile Rusiei.
Demetrius Inimosu ia din nou cuţitul în mână, surâzând. “Poate că unii dintre băieţii ăştia ai mei de la televizor şi-au pierdut busola şi-i cazul să mai învârt roata.” Untul e moale, şi puţină sare presărată deasupra îi dă un gust deosebit.
“Aşa facem, să punem sare peste fum: Chiţac, Stănculescu, Piţurcă. Urmează artificiile!”
