x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Anotimpul agitaţilor

0
Autor: Tudor Octavian 13 Aug 2010 - 00:00
Frustratul e ca un arc ţinut multă vreme strâns. Pare că aşa o să stea mereu, strâns, dar, dacă strânsoarea slăbeşte brusc, se întâmplă cu arcul ceva ce seamănă mai bine cu o explozie decât cu o destindere.

În zilele demente care au urmat evenimentului din 22 decembrie 1989, mulţi frustraţi s-au luat dintr-odată exagerat în seamă, iar tot ce a ţinut o vreme de vrerea şi de gândirea lor a fost exagerat şi adesea stihinic. O colegă, ale cărei articole ajungeau tot mai rar la tipar, fiindcă intrase într-un ciclu al vieţii şi al profesiei cărora le făcea faţă foarte greu, a stat zile şi nopţi de-a rândul lângă telefon, înnebunind lumea şi făcând mult rău cu veşti catastrofice. Spunea: Sunt ziarista cutare, mă cunoaşteţi, şi e de datoria mea să vă anunţ că apa de la chiuvetă e otrăvită! Sau: Sunt ziarista cutare, am fost marginalizată, pentru că sunt onestă, şi e de datoria mea să vă informez din surse sigure că în blocul dumneavoastră s-au ascuns terorişti!

Mi-a dat şi mie o mulţime de telefoane, zicând că se simte datoare faţă de copii să nu-i lase să mănânce pâine, întrucât în brutării s-au găsit substanţe toxice, sau să nu-i las să iasă din casă, deoarece în zona Obor se trage din toate poziţiile.

Venise vremea nestăpâniţilor, a excitaţilor, a exaltaţilor. Oricât control asupra simţămintelor tale ai fi avut, agitaţii se manifestau din toate poziţiile. Acum se spune că, într-adevăr, au fost doar "unii" care au cauzat drame purtându-se bezmetic, numai că aceşti "unii" n-au fost doar câţiva, au fost valuri, au fost frăţii întregi de inşi cu probleme aproape clinice de raportare socială cărora le trebuia numai scânteia ca să le ia mintea foc. Zilele trecute l-am văzut rezemat de un zid, cu mintea răvăşită de alcool, pe unul dintre agitaţii de atunci. M-a prevenit că vine apocalipsa. A mai bolborosit ceva despre zilele lui decembrie 1989, fapt ce dovedea că arcul care a explodat atunci în fiinţa sa a produs dereglări de durată. Timpul pentru el s-a oprit în loc în zilele în care a crezut că poate să recupereze deceniile anterioare de neluare în seamă.

Lucrurile se perpetuează. Multor îndelung neluaţi în seamă li se oferă azi şansa de a se manifesta catastrofic la televizor sau în publicaţiile de scandal şi de tiraj. Au pentru moment sentimentul că în sfârşit se face dreptate. Când se spânzură o vedetă sau se căsăpesc doi lumpeni, colindă săptămâni de-a rândul televiziunile şi redacţiile publicaţiilor de cancanuri povestind grozăvii, luându-se în seamă şi delirând exact ca agitaţii din decembrie. Nu le bănuieşti existenţa, dar e destul să se întâmple o dramă cu ecou naţional sau un scandal monden dublat de o tragedie, că ies parcă din ascunzişuri, ca şobolanii când se scufundă vaporul. Mulţi, neînchipuit de mulţi. Cohorte de guzgani.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de