Antipactul Ribbentrop-Molotov

La ora cănd romănii de rănd tăiau porcul, Traian Băsescu ne anunţa că e gata să rupă tăcerea. Anul viitor, preşedintele va condamna, in faţa Parlamentului, Pactul Ribbentrop-Molotov!

La ora cănd romănii de rănd tăiau porcul, Traian Băsescu ne anunţa că e gata să rupă tăcerea. Anul viitor, preşedintele va condamna, in faţa Parlamentului, Pactul Ribbentrop-Molotov! Un gest curajos şi istoric, fără indoială. Numai că statul romăn l-a mai făcut o dată.

Acum 16 ani, la 24 iunie 1991, Parlamentul de la Bucureşti adopta "DECLARAŢIA PRIVIND PACTUL RIBBENTROP/MOLOTOV ŞI CONSECINŢELE ACESTUIA PENTRU ŢARA NOASTRa" (publicată in Monitorul Oficial nr. 136 din 27 iunie 1991). Cu acel prilej, subsemnatul, in calitatea de ministru de Externe pe care o aveam atunci, prezentam in faţa Legislativului şi o declaraţie politică asumată de guvern, care condamna, de asemenea, acelaşi pact.

Ceea ce doreşte să facă Traian Băsescu a fost deja făcut in modul cuvenit şi la vremea cuvenită. Mai mult decăt atăt, pe atunci domnia sa era deja subsecretar de stat in Ministerul Transporturilor, deci parte a statului care işi asuma acest gest. Să fi uitat? Să nu fi băgat de seamă, la vremea cu pricina, ocupat fiind cu administrarea flotei?

Greu de găsit un răspuns. Dar e limpede că avem de-a face cu incă o manifestare a unei maladii politice cronice. Pentru actualul preşedinte, istoria incepe in decembrie 2004. Ce n-a făcut el nu exista, iar ce au făcut alţii trebuie făcut incă o dată, pentru a căpăta "valoare politică".

Mai grav incă este faptul că Băsescu teoretizează indelung acest gest. Condamnarea pactului ar fi impreună cu condamnarea comunismului (gest cu o paternitate şi ea foarte discutabilă) menite să "reconstruiască" continuitatea statului romăn. Altfel spus, trupul firav al preşedintelui ar umple acum un gol istoric. In alţi termeni, pactul ar mai fi şi acum in vigoare, iar Traian Băsescu se străduieşte să inlăture acest anacronism.

De fapt, anacronic e chiar anunţatul gest prezidenţial. Nu numai Romănia, ci şi numeroase alte state au denunţat de mult pactul in discuţie, inclusiv Uniunea Sovietică! Comunitatea internaţională ar privi cu multă curiozitate ritualul de la Bucureşti. Băsescu ar putea introduce in Dreptul internaţional un nou concept, cel de condamnare in etape, ca la fotbal.

In realitate avem de-a face cu un amatorism cras in domeniul politicii externe, dublat de o demagogie fără limite. Dar sesizează cineva lucrul ăsta? Iată, pe un site influent, unde e relatată ştirea, un cetăţean il aplauda pe preşedinte pentru curaj, in vreme ce altul spune că acest gest trebuia făcut de mult, la vremea destrămării URSS. Corect şi exact, asta s-a petrecut. Cetăţenii nu sunt obligaţi să ţină minte asemenea lucruri, dar experţii in politica externă ar trebui să intervină imediat in asemenea situaţii. Altfel, iată, ajungem să trăim un fel de istorie paralelă, in care impostura ne marchează istoria trăită.

In ce mă priveşte, presimt un an prezidenţial mănos. Mai sunt multe evenimente importante la care Traian Băsescu nu a participat. Preşedintele ar putea legifera Unirea Principatelor, ar putea decreta independenţa de stat şi alipirea Ardealului la patria-mamă. Ar putea refuza să trimită trupe in Cehoslovacia cotropită de Pactul de la Varşovia. Sau, pur şi simplu, ar putea cere desfiinţarea acestui Pact, o dată cu CAERUL.

Şi fiindcă pentru marii lideri o singură ţară nu este suficientă, ar putea preşedintele nostru să treacă şi la doborărea Cortinei de Fier, la reunificarea Germaniei, a celor două Corei şi a celor două părţi din Cipru. Toate, doar prin discursuri, fiindcă aici, la porţile Orientului, vorbele ţin loc de orice.