x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Anul alegerii gresite

0
03 Iun 2004 - 00:00

In anul electoral, statul cheltuieste pentru o previzibila aparenta de bunastare. La fel de previzibil, anul viitor isi va scoate parleala tot pe spatele nostru.

Strategia guvernamentala se repeta ca un disc zgariat de pe vremuri. "Noua" productie ar trebui sa se intituleze "Consumul se intoarce". In mai 2002, premierul Nastase soma dobanzile sa scada. Si ce sa vezi? Dobanzile chiar au scazut. In mai 2004 se mizeaza pe aceeasi putere de sugestie, doar ca se merge un pic mai pe ocolite.

Mai intai a venit la ceas de seara o banca de stat, liderul pietei, care a expus problema: noi reducem dobanzile la credite, voi ce faceti? A doua zi s-a afisat unul dintre cei mai importanti ministri ai statului, cel al Finantelor, sa argumenteze ca inflatia, evolutiile macro, intelegerea cu FMI sunt tot atatea motive pentru ca bancile sa dea raspunsul cerut. Abia a treia zi a aparut insusi prim-ministrul, viitorul sef al statului, cu comanda: creditul sa fie mai ieftin.

Iata ca, la exact doi ani de la prima incercare, premierul are aceeasi problema: Cum sa depaseasca planul la cresterea economica. E nevoie de credite ieftine pentru investitii, care sa tina locul investitorilor straini. Finantistul-sef, la randul lui, mai are una: Cum sa iasa deficitul bugetar la 2,1% din PIB si sa mai ramana si ceva pentru investitiile statului? Ia sa se mai sacrifice si altii!

Dar intrebarea este alta: Dobanzile sunt defecte, sau inflatia? Ministrul Finantelor, care stie inca de pe acum cat va iesi "inflatia de vara", pare sigur pe el. Da, dar intr-o economie sanatoasa miscarile ar trebui sa fie naturale sau fortate? Normal ar fi asa: mai intai firmele sanatoase produc marfuri vandabile, care inlocuiesc importurile si fac sa scada preturile, fiindca profitul sporeste din dever. Abia apoi, cand bancile observa la clientii lor, care crapa de sanatate, cifre de afaceri mai mari si preturi mai mici, vin si ele cu reducerea marjelor dintre dobanzile la credite si cele la depozite. Acest circuit n-are nici o legatura cu imboldurile guvernamentale. Miscarile naturale au loc fara zgomot.

Dar ce se intampla numai normal nu e. Altfel nu se explica de ce e nevoie de indemnuri. Inseamna ca guvernul a uitat iar de restructurare si acum vrea sa scoata castanele din foc cu mainile altora. Las’ ca si asa bancherii isi dau salarii enorme, cand tara moare de foame.

Bun, dar asta nu anuleaza in nici un caz ideea ca parghia fiscala e mai puternica decat cea monetara. De ce nu se relaxeaza fiscalitatea, si nu la anul sau peste doi-trei, ci chiar acum, in 2004? A! E nevoie sa creasca salariile si sa nu fie somaj in sectoarele sindicalizate?! Evident, nici nu se poate intampla altfel intr-un an electoral.

Reamintim ciclul din 2003, pregatit din a doua parte a lui 2002, ca nu cumva sa se mire cineva ce va vedea in continuare. Atunci, Executivul a pus in functiune motorul intern, fara sa-si asigure vreo proptea contra riscului. Ar fi trebuit ca in paralel cu scaderea dobanzilor sa creasca viteza restructurarii partii neperformante a economiei, pentru ca cealalta parte, cea eficienta, sa poata substitui sau compensa importurile. BNR a tras in cele din urma de dobanzi in sus si de curs in jos, pentru ca tensiunile sa nu se verse in inflatie, ci sa fie drenate spre deficitul comercial. Acum, la fel ca atunci, dupa cateva luni de dres busuiocul ni se propune acelasi slagar nemuritor. "Daca doriti sa revedeti…" Iar din acest remake nu iese nimic durabil - nici crestere, nici dezinflatie, nici venituri.

In fine, daca mai aveti inca dubii, veti vedea ca dobanzile vor scadea. Daca-i ordin, cu placere. Intre izolarea arieratelor pentru reluarea schemei din 2003 si restructurare, Guvernul a ales din nou varianta de manual alternativ.

Dupa izolare ar fi normal ca intreprinderile sa se privatizeze. Dar cum privatizarea e relativa, iar sigure sunt numai stergerile de datorii, se foloseste o mixtura de gratiere cu amnistie, compozitie care nu se impaca deloc cu ideea de concurenta. Punctul slab al scenariului izolationist, exersat cu tot dichisul inca din vremea Guvernului Vacaroiu, este ca dupa gura de aer initiala reincepe acumularea de arierate. Adica, responsabilitatea restructurarii este aruncata iarasi peste gard, din anul 2004 (electoral), in 2005 (postelectoral). Atunci nu va mai fi nici o problema sa fie redus consumul electoratului.

Ca sa fim sinceri, nici nu ne asteptam la altceva. Deci, romani, puneti deoparte ce vi se da, fiindca la anul vi se va lua inapoi!
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de