x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Anul cu pixel albastru

0
Autor: Adrian Năstase 30 Dec 2009 - 00:00
La finalul acestui an scos din desene animate, ne-am putea întreba dacă vom vedea vreodată cele 18 pagini ale avizului primit de Traian Băsescu în legătură cu filmuleţul.

Povestea filmuleţului cu Băsescu-Van Damme e ca o machetă care reprezintă, în miniatură, esenţa anului 2009. Adică anul în care totul pare trucat, incert, ne­natural, bucsit cu E-uri, conservanţi şi cascadori ai râsului. Filmuleţul acela îl acuză pe Băsescu, care acuză filmuleţul de fals, în vreme ce înseşi acuzele lui Băsescu sunt acuzate de acelaşi fals. Şi, în final, totul rămâne la fel de confuz, prin­tre jurăminte pe Biblie. Epopeea se des­fă­şoa­ră între două momente magice: Faza 1: "Nu îmi amintesc nimic, o fi făcut co­pilul ceva? O fi spus ceva?". Faza 2 (după alegeri): "Ştiu că l-am împins pe copil, dacă nu se grăbeau şi difuzau filmul cu trei zile înainte de alegeri, era mortal".

Am avut alegeri europene şi domnişoara Băsescu a ajuns europarlamentar independent, ajutată tot de Partidul Democrat, în care s-a întors imediat sau, ca să-l citez pe Emil Boc, "din care nu a plecat niciodată". Aici trucajul a fost cu pixel oranj.

Am avut criza economică aproximativ o dată la trei luni. Când se apropiau alege­rile, criza dispărea ca prin farmec şi Lu­mi­niţa (această adevărată "Marianne mioritique") scotea veselă căpşorul la ca­pătul tunelului. Pe urmă apărea o locomotivă a domnului Berceanu şi femeia o lua la fugă, informată fiind că, în zilele noas­tre, maşinăriile astea ies în decor mai des ca bolizii de formula unu. În mo­mentele neelectorale, criza devenea imediat gravă şi impunea măsuri severe lega­te de salariile şoferilor din agenţiile de stat.

Am avut o anchetă legată de prestaţia ministerială a doamnei Udrea. Concluziile anchetei nu au reuşit să ajungă de la Parlament la Parchet, dar decizia de neîncepere a urmăririi penale a ajuns de la Parchet la Parlament chiar în dimineaţa în care era nevoie. Aici trucajul era cu pixel penal. Iar efectele speciale ajută, iată, Procuratura să ajungă la eficienţa pe care şeful statului o cere de atât timp. Această procedură poate fi extinsă şi la nivelul cetăţeanului obişnuit şi onest, care are nevoie de sprijin moral în vremuri de cumpănă. El, cetăţeanul, poate primi anual în cutia poştală o misivă de la Parchet: "Fără să vă cercetăm, am ajuns la concluzia că sunteţi nevinovat". E adevărat, pe vremea lui Derjinski, cetăţeanul era luat direct şi, eventual, i se spunea că, "deşi nu a fost cercetat, s-a stabilit că este vinovat". E adevărat, Derjinski nu a trăit pe vremea când se furau arme din depozitele militare.

Am avut un Guvern Boc, demis, care a condus ţara timp de trei luni cu zece mi­niştri, ca să se transforme, în final, într-un Guvern Boc legitim, bazat pe ace­ea­şi strategie care l-a făcut să fie demis.

Am avut un ministru de Interne, Dan Nica, demis şi el pentru că luni s-a spus că a vorbit nedrept despre autobuze, marţi că a crescut nepermis criminalitatea, iar miercuri că umbla fără mănuşi prin nu ştiu ce arhive.

Am avut un inculpat căutat vreme de nouă ani şi găsit exact cu trei zile înainte de alegeri, taman în diaspora din Indonezia.

Am avut parte de analize economice profunde care ne-au arătat că, dacă în America, la baza crizei stau bancherii lacomi şi veroşi, în România, criza se datorează pensionarilor care cumulează pensia cu "salarul".

Am asistat cu toţii la naşterea unui nou partid parlamentar: PIP-ul (Partidul Independenţilor Prezidenţiali) şi la succesul său imediat, respectiv intrarea lui la guvernare. E primul partid din lume cu comunicare politică inversă. În general, politicienii trebuie să convingă că sunt capabili de ceva. În cazul dat e vorba despre politicieni care au avut succes pentru că s-au lasat ei înşişi convinşi să facă ce trebuie.

La finalul acestui an scos din desene animate, ne-am putea întreba dacă vom vedea vreodată cele 18 pagini ale avizului primit de Traian Băsescu în legătură cu filmuleţul. Eu sper că nu. Pentru ca viaţa să aibă farmec, secretele marilor magicieni trebuie să rămână pe mai departe neştiute. Ca şi cele ale ziariştilor români care au vizitat Irakul la momentul potri­vit de alţii.

Perspectivele par a fi mai bune. Pentru locul rămas liber în Parlamentul cu o singură Cameră şi cu mai puţini parlamentari, PD-L-ul şi-a desemnat candidatul, alegând între politică şi afaceri.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de