x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Aoleu, moare bietul leu!

0
Autor: Lucian Avramescu 15 Mai 2012 - 11:40

Citesc matinal articolul unui confrate care explica anemierea leului care se tot subtiaza pana la a deveni scheletic, prin miscarea rotativa a pantofului domnului Isarescu. Talpa sa fina, croita pesemne din spinarea unei antilope, sta pe leu ca pe o musca. Uneori, guvernatorul, saltand discret pantoful, lasa insecta monedei nationale sa respire. Ii da chiar iluzia ca o elibereaza si o asculta cinic cum bazaie. Apoi brusc apasa si freaca talpa de podea, printr-o exersata miscare de balerina.

Explicatia ar fi destula pentru a-i tine calea guvernatorului, inarmat la randu-mi cu un pantof sau cu o nuia. Asa de simplu sa stea lucrurile? Nu cred. Ca in biroul vast al descendentului de preoti din Dragasani exista fiole care, odata destupate, pot oxigena plamanii leului devenit un catel care miauna, da, cred. Intremarea insa e subtire si se stinge iute daca din spatele bietului animal (doar noi puteam strica pana si faima regelui junglei!) n-ar pompa oxigen economia. O viata sanatoasa a economiei scapa moneda nationala de gripe si alunga spaima din bietii romani care, de prin ianuarie incoace, se tot uita la leu ca la o ruda apropiata care murind, trage dupa ea tot neamul.

Ce-i putem face? Schimbarea de guvern, care se petrece in aceste zile la etajul politic al secretarilor de stat (de aici in jos, zic mai marii USL, n-ar incapea decat competenta) n-a proptit leul din cadere. Ba chiar, prin nesomnul speculatorilor, scrie cineva, leul a luat-o si mai iute la vale. Unde se va opri, daca se va mai opri? Vine iar inflatia ca o invazie de lacuste? Pai ce putem face decat sa ne rugam de pantoful domnului Isarescu sa le asasineze. Copil fiind, bunicul meu dinspre mama imi povestea cum mergea, era in anii de dupa razboi, la Mizil, cu un sac de bani pentru a cumpara o dubla de porumb. Banii se masurau cu metrul cub, iar valoarea lor cata spre zero. Stam, povesteste in stilu-i asezat, Adrian Vasilescu, mai bine decat ungurii, polonezii, martienii. Sa vedeti nenorocire acolo! Adrian, pe care-l stiu de o viata, e in stare sa linisteasca un condamnat la moarte care sta cu popoul pe scaunul electric. Calaul e deja cu destul gata sa apese comutatorul, iar el il face sa se viseze sultan inconjurat de cadane.

Ce va face noul guvern? Face deocamdata ce-a promis. Da bani celor care-au fost jecmaniti. In paralel numara ce-a mai ramas prin seifuri. Premierul a cerut, inteleg, un audit. Intre timp, lumea se uita zilnic sa vada la cat a ajuns leul. In mod straniu, in Romania euro creste iar in restul Europei scade. Nu mai pricep nimic. Motive pentru mari ingrijorari personale n-am. Nici cei mai multi dintre consatenii mei de la Sangeru. O babuta de la marginea satului, dinspre Rudari, pe nume Floarea, scurma cu sapa un petec de pamant din spatele casei unde a pus cateva fire de ceapa, laptuci si un rand de "fasole oloaga'. E fasolea care nu se suie pe arac. Floarea n-are pensie, n-are sot (e de tanar in pamant) iar cei doi copii plecati in lume au uitat-o. Viata ei nu depinde de leu. Nu depinde fiindca nu-l are si nu l-a avut niciodata. Munca lui Vasilescu de linistire devine, cel putin in cazul ei, inutila.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de