x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Apă şi săpun

0
Autor: Tudor Octavian 12 Sep 2009 - 00:00
n) Mai multe documentare, care prezintă închisorile de maximă siguranţă americane la Discovery Channel, au dat şi costurile anuale pe cap de deţinut. Şcolarizarea la Harvard a unui tânăr eminent costă mai puţin. De fapt, dacă punem faţă în faţă media cheltuielilor cu un student şi cu un condamnat în SUA, condamnatul e mai costisitor. Într-un fel, maxima siguranţă e un lux, de care au parte numai condamnaţii de nerecuperat, cei care în libertate produc un maximum de pagubă socială. Se poate spune că e investiţia păguboasă, cu care statul american le asigură liniştea cetăţenilor integraţi social şi productivi economic.

Se pot spune multe, dar e un fapt că închisoarea pe viaţă e subvenţionată tot pe viaţă de un absolvent emerit de la Harvard, nu de un american de rând. Un alt adevăr, tot atât de şocant precum cel de mai sus, e că întemniţaţii pe viaţă, chiar şi cei cu o determinare clinică foarte puternică, pierd, după un număr de ani, tot omenescul din ei şi sfârşesc, consumând aceleaşi fonduri, într-o stare de neant. Devin legume de lux. Tratamentul creştinesc al criminalităţii e un lux.


n)
Cutare divă - o blondă proastă ca noaptea, cu vreo cinci fotbalişti la consum - îşi face vacanţa în Florida. La cât s-au înmulţit la noi divele, reginele, VIP-urile şi vedetele, nu poţi să nu te gândeşti că în Florida mlaştinile din vecinătatea staţiunilor turistice sunt pline de crocodili. Şi să speri.


n) Un colecţionar bogat peste poate îi plăteşte pe câţiva autori de scrieri de artă să-i alcătuiască o seamă de volume monumentale despre colecţiile lui.
Nu-i un strâns la pungă, numai că în postura de om cu bani mulţi le comandă autorilor cărţile aşa cum comandă o pizza. După ce îi apar albumele, pe care le-a cerut şi le-a plătit, rupe toate legăturile cu autorii acestora. Procedează cu scriitorii ca şi cu firmele care-i aduc vinul şi carnea de Anul Nou. Sunt şi scriitorii tot nişte băieţi, care-i vând o marfă. De ce le-ar ţine minte numele? Doar i-a plătit conform înţelegerii.

n) În spital, unul din medicii de salon, solicitat de internaţi cu discreţie pentru tot felul de mâncărimi şi neajunsuri ale statului în pat, le răspunde cu voce tare, astfel ca să audă toată lumea: Apă şi săpun!


n) Noua Bibliotecă Municipală din Piteşti are ceva dintr-o primărie foarte ambiţioasă, iar celor care au colindat lumea le impune prin condiţia ei de palat urban modern. Directorul povesteşte că s-a trezit la el în birou cu bulibaşa din Strehaia, care i-a cerut permisiunea să facă fotografii înăuntru şi afară. Impresionat de insistenţa bulibaşei şi de puhoiul de imagini trase de acesta în tot locul, directorul l-a întrebat cu ce interes face fotografiile.

Bulibaşa voia să-i comande unui arhitect un palat care să arate exact ca Biblioteca din Piteşti. La fel, la fel?, a întrebat directorul. Nu chiar la fel, a răspuns bulibaşa. Eu o să pun mai multă marmoră.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de