Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SĂ NU-I FIE DE DEOCHI DE VIAŢĂ!
"N-am să-i înţeleg niciodată pe nişte români care trăiesc acum în Italia şi care au încercat să bage spaima în mine. Tocmai românii ăştia au vorbit rău de România. Îmi spuneau că e foarte periculos să umbli prin Bucureşti, că-ţi fură geanta şi ce ai prin buzunare şi mai primeşti şi un pumn în cap. Când am venit în România, trei zile n-am ieşit din camera de hotel de frică. Apoi m-am convins că nu era adevărat. Eu mă plimb şi noaptea pe străzile Bucureştiului şi nimeni nu se leagă de mine. Le-am scris românilor aceia care s-au mutat în Italia că şi la 4:00 noaptea eu merg pe jos prin Bucureşti şi nu păţesc nimic. Păi nu e chiar uşor să mergi în Milano după 18:00, e periculos".
SĂ NU-I FIE DE DEOCHI DE VIAŢĂ!
"N-am să-i înţeleg niciodată pe nişte români care trăiesc acum în Italia şi care au încercat să bage spaima în mine. Tocmai românii ăştia au vorbit rău de România. Îmi spuneau că e foarte periculos să umbli prin Bucureşti, că-ţi fură geanta şi ce ai prin buzunare şi mai primeşti şi un pumn în cap. Când am venit în România, trei zile n-am ieşit din camera de hotel de frică. Apoi m-am convins că nu era adevărat. Eu mă plimb şi noaptea pe străzile Bucureştiului şi nimeni nu se leagă de mine. Le-am scris românilor aceia care s-au mutat în Italia că şi la 4:00 noaptea eu merg pe jos prin Bucureşti şi nu păţesc nimic. Păi nu e chiar uşor să mergi în Milano după 18:00, e periculos".
Davide Strinna e un italian frumos, cu profil majestuos de senator roman, e tânăr şi, după ce a lucrat în Italia lui, a încercat să înjghebeze o afacere în Spania şi nu i-au ieşit lucrurile cum îşi dorea. A ales să facă afaceri în România. Conduce o firmă de publicitate şi e mulţumit că a ales ţara noastră. Colaboratorii lui români dau randament şi probabil se va stabili în România. Vorbeşte bine româneşte după doi ani şi jumătate de când a venit în Bucureşti şi începe să se simtă şi român, după cum se destăinuie.
Are alura unui licean plin de teribilisme, cu o faţă veselă şi parcă pusă
pe şotii. E fermecător iar româna vorbită de el nu şchioapătă, doar pe ici, pe colo are accent străin, ceea ce aduce savoare. Josep Vandellos e spaniol şi a ales şi el România pentru a face afaceri. Conduce o firmă de construcţii, mai curând spus o firmă ce joacă rolul de antreprenor în construcţii. S-au scurs nişte ani de când tânărul cu fire primăvăroasă a aterizat pe aeroportul Bucureştiului şi iată că afacerea lui se învârte la o turaţie bună. "Românii chiar îmi plac mult. Colaboratorii mei din firmă sunt români şi nu am de ce să mă plâng de ei. Cred că în România se pot face afaceri bine şi voi continua. Locuiesc în Bucureşti şi mă simt bine". Când eu rostesc câte un cuvânt mai rar sau într-un oarece argou şmecheresc, Josep notează conştiincios ceva pe un petec de hârtie. "Deseară mă uit în dicţionar să înţeleg ce înseamnă cuvântul «băşcălie» şi cuvântul «selecţie». Fără să vă laud degeaba eu am spus cunoştinţelor din Spania că România oferă bune condiţii pentru afaceri". Bineînţeles că sunt şi lucruri care-l enervează pe optimistul Josep Vandellos.
"Mă enervează când aud cuvântul «imediat», asta cu imediat nu se întâmplă niciodată. Nu-mi place că prea des aud cuvintele «nu se poate». Păi trebuie să te agiţi să se poată. Ca peste tot trebuie îmbunătăţite nişte lucruri. Traficul circulaţiei în Bucureşti este groaznic. Nu prea îmi place nici când se uită lumea mirată la mine atunci când alerg prin parc, or fi crezând că am furat ceva şi aleargă unii după mine. Şi pe mine mă speriaseră că se fură şi iar se fură în Bucureşti. De doi ani eu mi-am parcat maşina în stradă în faţa blocului, iar, dacă făceam aşa ceva în Barcelona, după o săptămână nu mai aveam maşină. Mi-o furau. Bineînţeles că se plimbă cam multe hârtii în România, dar şi în Occident birocraţia e la mama ei".
Poate citesc aceste rânduri şi cei care şi-au făcut un sport plăcut din a arunca cu ligheanul cu zoaie în capul bietei Românii.
"N-am să-i înţeleg niciodată pe nişte români care trăiesc acum în Italia şi care au încercat să bage spaima în mine. Tocmai românii ăştia au vorbit rău de România. Îmi spuneau că e foarte periculos să umbli prin Bucureşti, că-ţi fură geanta şi ce ai prin buzunare şi mai primeşti şi un pumn în cap. Când am venit în România, trei zile n-am ieşit din camera de hotel de frică. Apoi m-am convins că nu era adevărat. Eu mă plimb şi noaptea pe străzile Bucureştiului şi nimeni nu se leagă de mine. Le-am scris românilor aceia care s-au mutat în Italia că şi la 4:00 noaptea eu merg pe jos prin Bucureşti şi nu păţesc nimic. Păi nu e chiar uşor să mergi în Milano după 18:00, e periculos".
Davide Strinna e un italian frumos, cu profil majestuos de senator roman, e tânăr şi, după ce a lucrat în Italia lui, a încercat să înjghebeze o afacere în Spania şi nu i-au ieşit lucrurile cum îşi dorea. A ales să facă afaceri în România. Conduce o firmă de publicitate şi e mulţumit că a ales ţara noastră. Colaboratorii lui români dau randament şi probabil se va stabili în România. Vorbeşte bine româneşte după doi ani şi jumătate de când a venit în Bucureşti şi începe să se simtă şi român, după cum se destăinuie.
Are alura unui licean plin de teribilisme, cu o faţă veselă şi parcă pusă
pe şotii. E fermecător iar româna vorbită de el nu şchioapătă, doar pe ici, pe colo are accent străin, ceea ce aduce savoare. Josep Vandellos e spaniol şi a ales şi el România pentru a face afaceri. Conduce o firmă de construcţii, mai curând spus o firmă ce joacă rolul de antreprenor în construcţii. S-au scurs nişte ani de când tânărul cu fire primăvăroasă a aterizat pe aeroportul Bucureştiului şi iată că afacerea lui se învârte la o turaţie bună. "Românii chiar îmi plac mult. Colaboratorii mei din firmă sunt români şi nu am de ce să mă plâng de ei. Cred că în România se pot face afaceri bine şi voi continua. Locuiesc în Bucureşti şi mă simt bine". Când eu rostesc câte un cuvânt mai rar sau într-un oarece argou şmecheresc, Josep notează conştiincios ceva pe un petec de hârtie. "Deseară mă uit în dicţionar să înţeleg ce înseamnă cuvântul «băşcălie» şi cuvântul «selecţie». Fără să vă laud degeaba eu am spus cunoştinţelor din Spania că România oferă bune condiţii pentru afaceri". Bineînţeles că sunt şi lucruri care-l enervează pe optimistul Josep Vandellos.
"Mă enervează când aud cuvântul «imediat», asta cu imediat nu se întâmplă niciodată. Nu-mi place că prea des aud cuvintele «nu se poate». Păi trebuie să te agiţi să se poată. Ca peste tot trebuie îmbunătăţite nişte lucruri. Traficul circulaţiei în Bucureşti este groaznic. Nu prea îmi place nici când se uită lumea mirată la mine atunci când alerg prin parc, or fi crezând că am furat ceva şi aleargă unii după mine. Şi pe mine mă speriaseră că se fură şi iar se fură în Bucureşti. De doi ani eu mi-am parcat maşina în stradă în faţa blocului, iar, dacă făceam aşa ceva în Barcelona, după o săptămână nu mai aveam maşină. Mi-o furau. Bineînţeles că se plimbă cam multe hârtii în România, dar şi în Occident birocraţia e la mama ei".
Poate citesc aceste rânduri şi cei care şi-au făcut un sport plăcut din a arunca cu ligheanul cu zoaie în capul bietei Românii.
