Apocalipsa poate începe mâine

La Universitatea din Brasilia, capitala Braziliei, am întâlnit, în postura de şef al Catedrei de Seismologie, un român. Fusese profesor la Oxford, o minte apreciată în România (atât de apreciată încât l-am pierdut!). Omul de ştiinţă condensa în personalitatea lui aprecieri şi diplome din toată lumea. Au trecut nişte ani, nu mulţi, nu puţini, de atunci. Mi-a spus atunci că ne aflăm în burta unui seism comparabil cu cel din 1800 şi niţel, de 8,2 grade pe scara Richter , aşa a zis cred (interviul e publicat şi preluat de mai multe ziare de pe fluxurile A.M.Press).

Cutremurele repetate, din ultimele zile, mai mari sau mai mici, când în Vrancea, când în Marea Neagră, prefigurează, pentru unii, Apocalipsa. Reprezintă, zic destui, antreul nenorocirii supreme. Desenează sfârşitul lumii. Încerc să răspund celui care mă asasinează zilnic cu ameninţarea că degeaba mă chinui să-l dau jos pe Băsescu, fiindcă oricum va veni sfârşitul lumii. El este etern, veşnic ca veşnicia, dar va muri deodată cu noi.

Nene, nu cred că sfârşitul lumii e legat de Băsescu. El oricum ne-a programat sfârşitul lumii la termen redus. A trecut, se înregimentează în trecut, iar mâine va trece de tot în ceea ce a fost. Interviul meu cu acel om de ştiinţă avansează doar o ipoteză. Aşa mi-a şi zis. Noi lucrăm aici cu certitudini. Cert e că Băsescu şi-a bătut joc de noi, de un popor şi o ţară, şi încearcă, fără succes de astă dată, s-o facă iar. Apocalipsa, dragul meu, a început când tu, inconştient şi păcălit, de meserie fraier, l-ai ales. În rest, înjurăturile nu mă mai ating, iar de mâine nu va începe Apocalipsa ci, trag nădejde, sfârşitul ei. Nu mă mai insulta. Pentru mine, în distanţă imediată, sfârşitul lumii ar însemna ca regimul Băsescu să continue. Nu va continua. Am suportat prea multe cutremure de la acest cetăţean. De mâine, doar cutremurele de la Dumnezeu sunt posibile. În luminoasa Lui măreţie şi milă, ne va feri de ele.