x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Apologia infractorilor

0
Autor: Radu Tudor 15 Oct 2005 - 00:00
Cazul crimei din Cartierul Primaverii a starnit foarte multe comentarii in presa si societatea romaneasca. Parerile sunt impartite: legitima aparare, accident sau omor cu sange rece? Pana cand ancheta nu este finalizata de procurori, orice parere e pura speculatie.

Aspectul care ma revolta pe mine este altul. Si anume faptul ca sunt suficienti musterii care sa planga pe umerii infractorului. E regretabil ca hotul a murit. Dumnezeu sa-l ierte! Aspectele din momentul mortii sale inca se afla sub investigatie. Dar un infractor consacrat, cu 18 (!!!) spargeri la activ, cu numeroase condamnari, isi asuma ideea ca la un moment dat va da nas in nas cu proprietarul unei case pe care tocmai o sparge. Si ca acela, infuriat la culme, speriat si revoltat, sare pe el si il umple de pumni si picioare. Ori, daca are o arma in casa, ii arde un glont intre ochi. Intrebarea este: poti sa condamni un om atacat in miez de noapte, jefuit, care isi apara familia si casa? Daca nici la tine in pat nu mai esti sigur, atunci unde?

Hotul putea avea un cutit sau chiar o arma, asa cum s-a intamplat de multe ori. Ce faci, stai mioritic in fata lui, asteptand sa fii injunghiat?

Nu poti intelege o reactie atat de dura cum a avut Adrian Iovan decat daca ti se intampla tie. Altfel, stai pe margine si faci comentarii malitioase, cum ca infractorul avea dreptul la viata si la doua-trei spargeri pana la pensie.

Comunismul promova un principiu de drept absolut imbecil: vinovat e proprietarul, ca are casa si e bogat, nu spargatorul de case. Vinovat de accident era soferul, care si-a permis sa aiba o masina, nu cel care traversa strada aiurea, in fuga. Din comunism vine aceasta nenorocire a lasarii in libertate a infractorilor cu zeci de condamnari si spargeri la activ, dupa doua-trei luni in detentie. In loc sa zaca in puscarie ani grei pentru hotiile pe care le face, umbla liber si sparge casele oamenilor in puterea noptii.

Este incredibil cat de tanara era victima din cazul Iovan si cate infractiuni avea la activ. Iar acum, familia (daca asa se pot numi apropiatii celui care au creat un astfel de om) are pretentii. Pana la a 18-a spargere unde au fost?

Acest personaj avea ca mod de viata criminalitatea. Poate merita sa traiasca. Dar tot ce facea era pe riscul lui. Stia si el ca undeva i se va infunda. Nenorocirea a facut ca la capatul fundaturii sa stea o teava de pusca cu alice de 12 mm. Calibru de mistret.

Cazul Iovan naste cateva intrebari pentru societatea noastra. Cat timp se va mai face apologia infractorilor in Romania? Cand vom ajunge sa intelegem ca proprietatea si familia sunt valorile cele mai sfinte pentru care un om munceste o viata si sacrifica orice?

Principiile fundamentale de drept trebuie sa porneasca de la ideea ca cel atacat este nevinovat. El raspunde unui act de agresiune, de violare. Nu poti sa te asezi la birou cand te trezesti cu hotul in casa si sa chibzuiesti: il invit frumos sa plece, tip la el, ii ard doi pumni sau un glont in cap. Frica si dorinta de a proteja ce-i al tau genereaza un tip de reactie ce nu poate fi cuantificata. Ea difera de la caz la caz, de la om la om.

Este unul dintre motivele pentru care evoluam incredibil de lent catre civilizatia de tip occidental: indulgenta cu infractorii, fie cei marunti, fie golanii din politica sutind milioane de dolari.

Oferim circumstante atenuante chiar recidivistilor, nu respectam proprietatea, nu intelegem ca familia trebuie protejata de orice atac ce o poate distruge iremediabil. Comunismul ne-a inversat valorile si inca mai persista in noi.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de