x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Apropos de dosariada

0
Autor: Ion Mihai Pacepa 25 Aug 2006 - 00:00
Apropos de dosariada


"Din pacate insa Securitatea este acum pe prima pagina a ziarelor. Fantoma ei se plimba nestingherita pe strazile tarii. Ameninta. Acuza. Terorizeaza. O buna parte a romanilor sunt preocupati si azi mai mult de trecut decat de viitor. De ce? (...) Presedintele Basescu a asigurat tara — si restul lumii — ca va merge pana la capat. Cu alte cuvinte, ca va inlatura si valul ce acopera identitatea securistilor si ca, deci, vor deveni si ei istorie.

La sfarsitul lui 1989, cand germanii daramau Zidul ce separa comunismul de libertate, eram in Berlin. STASI, echivalentul est-german al Securitatii, a incercat sa se salveze schimbandu-si numele si pretinzand ca este o noua institutie. Germanii n-au inghitit ideea.

In dimineata de 11 decembrie 1989, posturile de televiziune germane transmiteau in direct scene de la cartierul general al Stasi. Usile erau sigilate. Anunturi lipite pe ele informau ca institutia a fost desfiintata si ca cele 18 cladiri ale STASI au fost preluate de un "Staatliches Brgerkomitee" (Comitet Cetatenesc de Stat).

"Ma numesc Hans Joachim Gauck si sunt pastor protestant", a spus un civil de la una dintre ferestrele cladirii No. 1 — in care ma intalnisem de multe ori cu omologul meu est-german, generalul Markus Wolf. "Am vrut sa studiez jurnalismul", a continuat Gauck, "dar STASI mi-a respins dosarul pentru ca tatal meu a fost arestat de NKVD si dus in Siberia cand aveam zece ani. Pana la urma am absolvit teologia. Nu sunt religios, dar dorinta de a crede in ceva a devenit din ce in ce mai importanta pentru mine in anii grei pe care i-am trait pana azi, cand comitetul nostru cetatenesc m-a insarcinat sa iau sub control sediile centrale ale STASI".

Cand Gauck si-a terminat discursul, cele cateva mii de STASI-isti care venisera la lucru aratau mai plouati decat fetele lor ude de lapovita. Peste noapte, acuzatii devenisera acuzatori.

Am revizitat Berlinul cu regularitate. In primii ani dupa reunificarea Germaniei, STASI era pe buzele tuturor. Toti ii condamnau crimele. Toti discutau despre cei peste 200 de kilometri de arhiva secreta ale STASI si despre cele sase milioane de dosare de urmarire operativa individuala care acopereau 30% din populatia RDG. Despre faptul ca doar in orasul Erfurt, care avea mai putin de 200.000 de locuitori, fusesera identificati peste 50.000 de informatori si colaboratori. Despre modul in care tentaculele STASI cuprinsesera, ca un cancer, toate fibrele societatii est-germane.

Luna trecuta am fost din nou in Berlin si m-am dus sa revad fostul sediu STASI de pe Normanen Strasse. Cele 18 cladiri cenusii erau acum vopsite in culori vii si erau pline cu firme particulare. Am revizitat apoi muzeul STASI, deschis cu cativa ani in urma, si m-am alaturat unui grup de germani. "STASI a fost echivalentul comunist al GESTAPO-ului nazist", ne-a explicat ghidul. "Si ce s-a intamplat cu STASI?", a intrebat unul dintre vizitatori.

In Germania, nimeni nu mai vorbeste de STASI, iar noua generatie abia a auzit de ea. STASI a fost si s-a terminat. Dupa unificarea tarii, Guvernul german a publicat numele tuturor ofiterilor STASI si a expus informatorii si colaboratorii acestora. Iar cei persecutati de STASI si-au putut citi si rasciti dosarele personale.

Acum germanii sunt preocupati de viitor, nu de trecut.

Asa ar fi trebuit sa fie si in Romania. Din pacate insa Securitatea este acum pe prima pagina a ziarelor. Fantoma ei se plimba nestingherita pe strazile tarii. Ameninta. Acuza. Terorizeaza. O buna parte a romanilor sunt preocupati si azi mai mult de trecut decat de viitor. De ce?

Succesorul lui Ceausescu, Ion (Ilici) Iliescu, comunist de profesie, cunostea doar sistemul comunist de guvernare cu ajutorul politiei politice. A incercat sa o inlocuiasca cu minerii, dar nu i-a placut. Erau zgomotosi si ieseau mereu in fata. Asa ca s-a reintors la securisti. Erau tacuti si nevazuti.

In 1990, presedintele Iliescu a rebotezat Securitatea ca SRI si apoi a decretat ca doar "persoanele gasite vinovate pentru fapte indreptate impotriva drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului" nu pot fi incadrate in SRI. Cu alte cuvinte, doar Ceausescu era exclus. Apoi SRI-ul lui Iliescu a publicat "Cartea Alba a Securitatii", care sustine pe 1947 de pagini ca aceasta odioasa institutie, care a omorat sau terorizat peste un milion de romani, a servit interesele nationale ale tarii intr-o anumita etapa istorica. Recunoscatori, securistii l-au ajutat pe Iliescu sa revina la Palatul Cotroceni de doua ori.

In decembrie 2004 romanii l-au inlocuit pe Ilici cu Traian si Romania a inceput, in sfarsit, sa-si croiasca un drum romanesc. Recent, serviciile secrete au fost obligate sa deschida arhivele Securitatii, pe care le-au tinut sub obroc 17 ani. Mona si cateva alte Muste infiltrate de securisti in guvernele Romaniei post-comuniste, atarna acum lipite pe hartia de muste.

Peste un milion de alte dosare ale Securitatii vor deveni, de asemenea, transparente. In America se spune: the genie is out of the bottle. In traducere libera: este inceputul sfarsitului. Deconspirarea informatorilor si colaboratorilor Securitatii va purifica aerul si climatul politic al tarii. Ei nu vor mai putea santaja si nu vor mai fi santajabili. Dar informatorii si colaboratorii au fost doar unelte. Manipulatorii lor poarta raspunderea pentru crimele comunismului. Ei impiedica reabilitarea victimelor acestei erezii. Ei sunt adevaratii calai.

Presedintele Basescu a asigurat tara — si restul lumii — ca va merge pana la capat. Cu alte cuvinte, ca va inlatura si valul ce acopera identitatea securistilor si ca, deci, vor deveni si ei istorie. O buna parte a romanilor din tara si exil spera ca-si va respecta cuvantul. Din cauza acestor securisti romanii nu stiu nici azi adevarul despre ce s-a intamplat in zilele calde ale lui decembrie 1989. Din cauza lor, Romania detine recordul european al servicilor secrete: sapte. Celelalte tari ale continentului au doua sau trei. Din cauza perpetuarii conceptului securist, SRI are 12.000 de ofiteri - echivalentul sau din Germania, tara cu populatie de trei ori mai mare decat Romania, are doar 6.000 cadre. Din cauza securistilor, o parte a tarii ii crucifica si azi pe cei care expun istoria patata de sange a comunismului. Din cauza lor, Romania este singura tara europeana care a dat "carte alba" politiei politice comuniste.

Germania s-a debarasat de STASI-sti fara sa faca vanatoare de vrajitoare. Romania poate proceda la fel. Dupa care romanii vor putea, in sfarsit, sa-si cheltuiasca energiile pentru a-si construi viitorul, nu pentru a-si ascunde trecutul.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   stasi

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de