x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Arbitrajul, între talpa iadului şi poala popii

0
Autor: Dan Dumitrescu 27 Mar 2009 - 00:00

Erorile comise de Alexandru Tudor înaintea şi în timpul meciului Pandurii Tg. Jiu - FC Braşov nu reprezintă în sine un capăt de ţară.



Gazdele şi-au consumat grăbit revolta prin declaraţii publice şi îşi păstrează dreptul de a-l mai înjura încă o dată pe Tudor dacă punctele furate vor atârna decisiv în verdictul finalului de campionat. Braşovenii, brokeri abili, au marcat profitul la bursa foloaselor necuvenite şi se gândesc deja la viitoare investiţii la fel de avantajoase. Ne aşteptam ca ultimul act al acestei afaceri la fel de urâte ca multe altele petrecute în campionatul primei ligi să se consume, prin sancţionarea fluieraşului, la CCA. Alexandru Tudor a fost într-adevăr şi pe bună dreptate sancţionat public. Dar cazul nu este depozitat în uitare, aşa cum ne-am fi aşteptat. Decizia de sancţionare a meditativului fluieraş este la rândul ei sancţionată de comentatorii care-l consideră în continuare pe Tudor un sfânt decupat definitiv şi irevocabil din peisajul lumesc al arbitrajului.

Cătălin Tolontan este unul dintre cei care îl înalţă pe Alexandru Tudor deasupra judecăţii pretins nedrepte a preşedintelui CCA. Numai că Tolontan îşi minte cititorii. Nu merg până acolo, încât să consider că este rău intenţionat. Prefer să cred că o comite doar din cauza informaţiilor şubrede care-l stârnesc. De această dată, Cătălin Tolontan afirmă răspicat şi foarte sigur pe sine că "CCA pedepseşte arbitrii pentru că au dormit la mănăstire, şi nu la hotel". Apoi defilează dezinvolt pe cataligele minciunii spre acuzaţii de persecuţie religioasă, eventual obscurantism şi atitudini total neeuropene, îl bagă-n smoală pe Gheorghe Constantin, bănuindu-l capabil să sărute mai degrabă talpa iadului decât poala popii. Este jenantă risipa de elocvenţă atunci când ea slujeşte cauzelor mărunte.

Realitatea este de o simplitate dezarmantă. Pentru a nu mai oferi arbitrilor scuza întâlnirilor protocolare, din acelea cu folcloriste şi alte delicii lumeşti, li s-a interzis acestora parcarea la întâmplare sau în voia gazdelor. Prin regulament, arbitrii sunt obligaţi să se cazeze în locuri decise de CCA, departe de tradiţionala şi vinovata ospitalitate a gazdelor. Iar Tudor a încălcat regulamentul, forţând spre aceeaşi culpă întreaga brigadă pe care o conducea. Altfel, nimeni n-ar fi avut a-i reproşa ceva. Cel puţin din acest punct de vedere. Pentru că, dincolo de cazarea aiurea, ar mai fi şi prestaţia din teren, la fel de aiurea. Dar discuţiile tehnice se poartă în comisiile de specialitate, şi nu în întâlnirile cu presa, cum a fost cea care l-a derutat pe Cătălin Tolontan. Abia atunci când dezaprobarea publică a lui Alexandru Tudor nu va fi urmată şi de decizia de reţinere de la delegări, ca urmare a prestaţiei din teren, am fi îndreptăţiţi să-i criticăm pe Gheorghe Constantin şi comisia tehnică pe care o conduce.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de