x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Arca lui Noe a capitalismului

0
Autor: Petre Roman 23 Oct 2011 - 21:00
Arca lui Noe a capitalismului


'Mai rau fara rau' e ceea ce ne spun ne­incetat bancheri sau oameni de afa­ceri, adica cei care pana de curand se considerau a fi stapanitorii lumii. Acum au pus lumea in genunchi si pe coji de nuca prin efectul absolut pre­vizibil al actiunii lor bazata pe o la­comie desantata. Au dreptate, fiindca ei de fapt ne spun ca nimic nu poate fi schimbat la temelia lumii. Pilda bi­blica a polilor vorbeste foarte clar despre bani: pune banii la zaraf (la o ban­ca) pentru ca sa-i iei inapoi cu dobanda si concluzia: 'Celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar si ce are' (Luca 19;26).

Multi bancheri au facut greseli. Adica au evaluat in sus ceea ce s-a dus in jos, au plasat banii intr-un context care s-a deteriorat sau prabusit, mai simplu spus n-au avut nici fler, nici noroc. Aici avem o problema dar nu o apocalipsa. Pierderile lor puteau fi compensate de alte castiguri. Criza globala actuala e insa un dezechilibru necontrolabil.

Criza financiara a umflat toate apele si paraiele bancare cu bani falsi si a generat un potop care a inecat mi­li­oane de locuri de munca si zeci de mii de intreprinderi. Salvarea ban­ci­lor din calea potopului seamana cu o Arca a lui Noe a capitalismului pentru ca, evident, bancile salvate vor re­lua cat de curand aceleasi negoturi dintotdeauna.

Nici o corectie n-a putut func­ti­o­na caci si cele mai serioase (ca reputa­tie) banci s-au adapat la formula ser­vita de centrul global al banilor, Wall Street, 'piata are capacitatea de a co­recta prin ea insasi orice cadere a sa'.

Zilele acestea, protestul civil din SUA ca si din Spania, Grecia, Franta, Marea Britanie exprima uriasa frustrare a marii majoritati a cetatenilor fata de profunda inechitate din economia si politica in care traiesc. Asa cum se autodenumeste miscarea din SUA, 'Cei 99%', ea arata ruptu­ra dintre cei 1% protejati de conse­cin­te­le crizei si restul societatii care re­simte din plin durerile ei. E un fe­no­men raspandit in intreaga lume.

Capitalismul care naviga glorios pe oceanul social planetar a suferit un ade­varat tsunami provocat de cu­tre­murul financiar. Cu toate acestea, am sentimentul ca Fernand Braudel – poate cel mai important istoric al se­co­lului trecut – avea dreptate: 'Fara in­doiala, capitalismul nu s-ar da ina­poi de la nici o inselatorie. Dar capi­ta­li­s­mul nu e nici bun, nici rau, nici moral, nici escroc; el este cum este; nu tre­buie sa-l judecam, ci sa-l in­te­le­gem'. In centrul discursului politic glo­bal de astazi nu se mai afla intrebarea daca economia e sustenabila, ci daca insusi capitalismul e sustenabil.

Adesea, in ultima vreme, sunt interpelat de oameni cu preocupari diferite despre inceputurile post-comunismului. Unii zic simplu ca o duceau mai bine in ’90-’91; altii afir­ma ca 's-a inceput bine dar s-a conti­nuat rau'. In fine, sunt si cei mai radi­ca­li care spun ca intreaga perioada a tranzitiei a dus Romania pe un drum gre­sit. Un lucru e, din nefericire, sigur, si anume ca o mare majoritate a ro­ma­nilor cred acum ca nu exista spe­ran­ta pentru un mai bine, nici pentru ei si probabil nici pentru copiii lor.

In Declaratia-Program pe care am prezentat-o pentru investirea Gu­vernului de catre Parlament la 28 iun­ie 1990 sta scris: 'Crucial pentru reasezarea economiei romanesti este orientarea cu prioritate catre pro­duc­tia direct legata de viata insasi' si in final 'Ceea ce un stat si un guvern democratic nu au dreptul si nu pot face este remedierea propriilor greseli fara a da socoteala pentru acestea'.

Slabiciunile persistente si grave ale economiei romanesti, cat si plata enormei datorii acumulate mai ales din 2008 incoace nu au decat o so­lu­tie: plasarea in centrul pri­o­ri­ta­ti­lor politicii a investitiei in educatia pentru o noua economie si promovarea pe toate caile a investitiei pentru dez­vo­­l­tarea infrastructurii. O educatie de mana a doua arata o tara de mana a doua. O infrastructura slaba in­seam­na o tara slaba.

Protestul civil si frustrarea ro­ma­ni­lor sunt o capcana daca ele arata ce e si cat e de rau fara nici un consens pentru solutii care sa ne scape de rau.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de