Argumentul Nicolae Titulescu

,,Promovarea candidaturii României pentru un loc de membru nepermanent al Consiliului de Securitate al  ONU reprezintă un obiectiv important de politică externă, iar o susținere solidă din partea clasei politice și a societății românești în ansamblul său, inclusiv a mass media, consolidează șansele  unei reușite’’.Acesta este principalul mesaj transmis de Ministerul Afacerilor Externe în răspunsul remis platformei multimedia Calea Europeană ca răspuns la unele informații apărute în presă privind riscul ca țara noastră să piardă acest loc în foarte importantul organism al națiunilor unite.

 Nu este vorba despre o informație lansată sau promovată pe canale oficiale, ci despre niște zvonuri difuzate și întreținute cu o stranie fervoare pe unele anumite canalele de presă, canale pe care, deloc fără temei,le-am putea numi agenți descoperiți ai statului paralel. La drept vorbind, atâta vreme cât nu avem nici-u semnal oficial pe acest subiect normal și firesc ar fi să nu ne mai pierdem vremea discutând despre el. Dar, pentru că, din păcate, avem la activ câteva neplăcute surprize în materie de tras consecințele păguboasei mentalități a lui ,,las* că mai vedem noi ce o să iasă’’, cred că a fost binevenită ideea colegilor de la respectiva platformă de presă atunci când au cerut precizări de la cea mai autorizată sursă.

 Informația a apărut cu două zile în urmă și nu sunt semne că s-ar bucura de o deosebită atenție, cu atât mai mult cu cât agenda politică actualității interne este concentrată pe cu totul alte subiecte fierbinți. Pe de altă parte, că nu uităm că printre europarlamentarii aleși cu trei ani în urmă se numără Cristian Preda, care militează cu frenezie pentru suspendarea dreptului de vot al reprezentanților Guvernului  României în Consiliul UE. Funesta încununare a acestor mârșave urzeli având-o în patentata europârăcioasă, Monica Macovei care- culmea cinismului și a nerușinării!- declară ,acum, că prin denunțurile sale își apără țara și pe români. ,,Eu nu pârăsc- zice ea fără să clipească-, spun adevărul despre politicienii care urăsc și trădează România și pe români’’.

 Avem, așadar, serioase și multe motive pentru a aprecia și susține invitația lansată de către Ministerul Afacerilor Externe, dar și încă altele pentru a aprecia că un asemenea mesaj trebuia lansat nu doar în mediul virtual și că ar fi fost mai bine ca el să fie făcut public printr-o declarație de presă asumată și promovată de către instituția-cheie a diplomației românești. Așa după cum ar fi fost de dorit ca un apel către clasa politică și societatea civilă, inclusiv către mass media, pentru susținerea candidaturii României pentru un loc de membru nepermanent al Adunării  Generale a ONU, să vină din partea președintele României,Klaus Iohannis. În acest sens, CaleaEuropenă.ro  amintește câteva  acțiuni ale președintelui Klaus Iohannis prin care se dorea să se ofere partenerilor externi  argumenteze convingătoare pentru o decizie favorabilă țării noastre.  ,,Competiția cu Estonia pentru un loc de membru nepermanent al Consiliului de Securitate trebuie să ne facă mai ambițioși’’, declara la un moment dat președintele Klaus Iohannis, și nu avem motive să îl contrazicem. Dar...

 Dar, din păcate- încă o dată ,,din păcate’’!- aceste declarații adresate mediului politic și diplomatic extern nu sunt susținute,aici, acasă, de către președintele în exercițiu al României, de declarații și acțiuni eficiente și convingătoare. Sau, dacă ne gândim mai bine, chiar sunt foarte serios contrazise. Suntem tot mai departe de memorabilul consens național pe care, în Declarația de la Snagov din 21 iunie 1995, toate forțele politice parlamentare l-au consfințit față de Strategia Națională pentru pregătirea aderării României la Uniunea Europeană. Am în vedere nu doar falia de timp, ci, în primul rând, dureroasa ruptură în planul abordării și acțiunii politice, așa cum era atunci și acum. Mai degrabă, politicianiste, dând termenului accepția originară care ne vine de la C.Rădulescu-Motru. Document a cărui idee directoare era exprimată în termeni categorici:,,Obiectivul strategic național al aderării României la Uniunea Europeană constituie un punct nodal al solidarității și convergenței forțelor politice și sociale ale țării’’.

 Știm cu toții, au trecut 23 de ani și unii termeni din acest document- manifest având o exemplară semnificație patriotic, trebuie schimbați. Rămâne, însă, să se regăsească în actualitate acel vital climat de dezbateri colective, de înaltă rigoare științifică, al dialogului politic animat de un crez, atât atunci cât și, azi de o înălțătoare aspirație:,,Renașterea României redresarea sa generală se decid acum!’’

 Argumente există, problema este cine își va asuma acest proiect? Dar nu în vorbe , ci în fapte! Mă îndoiesc foarte serios că, și în situația în care președintele Klaus Iohannis și-ar asuma rolul determinant în campania de promovare a susținerii candidaturii României pentru un mandat de membru nepermanent al  Consiliului de Securitate al  ONU, un asemenea gest ar putea  fi credibil pentru din ce în ce mai mulți dintre noi. Putând fi, în schimb, considerat doar unul de factură populistă și având conotații strict electorale în perspectiva  alegerilor prezidențiale de anul viitor. Sau, de ce nu?, și al celor europarlamentare care vor avea lor tot în anul viitor În schimb, cred și sunt convins că există  forțe politice și civice responsabile care ar putea prelua și pune în act o campanie convingătoare în acest sens.

Cât privește apelul Ministerului Afacerilor Externe  adresat mass media pentru a se alătura campaniei în sprijinul candidaturii României pentru un mandat în acest important organism al ONU, cu toată modestia cuvenită, cred că, și prin publicarea acestor notații, jurnalul.ro confirmă determinarea și consecvența cu care susține interesul național al României, vocația sa nedezmințită de a fi o prezență marcantă, activă și competentă în această lume atât de complexă și de agitată.

Să nu uităm: România este patria lui Nicolae Titulescu, cel care, din 1931  a fost reprezentantul  țării noastre la Liga  Națiunilor și de două ori (1930 și 1931) președinte al acestui  important organism internațional. Societatea Națiunilor- scria Nicolae Titulescu în cartea de ,,Politica externă a României’’(1937)-nu este un superstat, ci o juxtapunere de state. Atunci când statele membre nu doresc să își facă datoria,nu ne putem aștepta ca Societatea Națiunilor să facă minuni’’. Pentru ca în aceeași lucrare, rămasă multă vreme în arhivele Ministerului de Externe, reeditată în anul 1994 prin grija lui Adrian Năstase și a unor străluciți colaboratori (George G.Potra, Constantin I.Turcu și Ion.M .Oprea) cel care fusese supranumit ,,Marele Tit’’, avertiza:,,Marea greșeală a celor care vor ca Societatea (Națiunilor n.n.) să trăiască este aceea că nu întreprid nimic sau se mulțumesc cu proceduri neînsemnate în aparență, dar care, dacă nu sunt supravegheata de aproape și cu înțelegere, pot slăbi și mai mult legăturile care unesc astăzi cu forță obligatorie statele între ele’’. Adevăruri esențiale a căror actualitate Adrian Năstase o citește în  această cheie:,,Ideile sale privind locul și rolul Societății Națiunilor în construcția ,întărirea și menținerea păcii, în realizarea securității colective la scară regională, continentală și zonală, în rezolvarea problemelor economice mondiale, proiectează în persoana lui Nicolae Titulescu un spirit autentic contemporan’’. Pentru că, accentuează Adrian Năstase :,,în esența lor, punctele de vedere avansate în urmă cu peste o jumătate de secol rămân valabile’’. 

  Ceea ce, evident, onorează, dar și obligă!