x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Artişti sub acoperire

0
Autor: Tudor Octavian 19 Apr 2008 - 00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Toţi securiştii care se ocupau de artişti o păţeau: de la pictori primeau tablouri şi deveneau colecţionari, pe actori – pentru că îi admirau pentru rolurile din teatru şi din film – îi îngăduiau, chiar dacă aceştia înjurau regimul şi le cereau vize ca să fugă în străinătate, iar cu scriitorii, securiştii care erau infiltraţi în lumea literară se făceau prieteni şi se apucau să scrie poezii, şi astfel ajungeau la mîna poeţilor, care, se ştie, sînt cam ciudaţi.



SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Toţi securiştii care se ocupau de artişti o păţeau: de la pictori primeau tablouri şi deveneau colecţionari, pe actori – pentru că îi admirau pentru rolurile din teatru şi din film – îi îngăduiau, chiar dacă aceştia înjurau regimul şi le cereau vize ca să fugă în străinătate, iar cu scriitorii, securiştii care erau infiltraţi în lumea literară se făceau prieteni şi se apucau să scrie poezii, şi astfel ajungeau la mîna poeţilor, care, se ştie, sînt cam ciudaţi.

Rar se întîmpla ca un securist vrednic, desemnat să-i toarne pe artişti, să nu se strice, să nu se contamineze de la felul de viaţă al persoanelor pe care le urmărea şi le prelucra – cum se spunea în Securitate – informativ. Era ca un făcut: securiştii ştiau că n-aveau scăpare, dacă erau trimişi la artişti, că li se schimba viaţa şi că trebuiau să-şi ia gîndul de la promovări, dovadă – colegii lor care erau criticaţi mereu şi nu înaintau în grad, totuşi îi trăgea aţa spre lumea pictorilor şi a scriitorilor, pierdeau nopţile cu ei şi nu-şi mai scriau conştiincios rapoartele. Uneori, le îndulceau atît de tare, că şefilor li se făcea silă şi le-o spuneau de la obraz: Măi, ’lent Gîrjoabă, ce mama dracului se întîmplă, mă mamelucilor cu voi, că-i pupaţi în fund pe artişti?! Păi, de asta vă plăteşte statul, ca să publicaţi versuri cu pescăruşi şi apusuri de soare şi să vă umpleţi cu tablouri? Măcar ai strîns nişte tablouri frumoase?

Iar locotenentul Patramfil n. Gîrjoabă înţelegea aluzia şi le aducea şefilor peisaje şi pînze reprezentînd nişte flori într-un borcan. Bă, Gîrjoabă, ziceau atunci şefii, bă, nu-s chiar aşa de duşmani ai poporului pictorii tăi, că uite ce zambile şi zorele drăguţe ştiu să facă.

Nu erau nişte excepţii cazurile cînd securiştii le aduceau artiştilor salam şi brînză de la cantinele militare. Nu că artiştii ar fi murit de foame, dar brînza şi salamul, indiferent că e dictatură sau democraţie, merg cu votca, iar la mulţi artişti ziua de lucru începea cu una mică şi se termina cu ce mai era la fundul sticlei. Unor securişti, artiştii nu le mai spuneau ofiţeri acoperiţi, ci poeţi acoperiţi ori pictori sub acoperire. Nu-i de mirare că pictorii rămîneau cu zecile în RFG şi-n Franţa, în vreme ce generalii îşi umpleau casele cu tablouri.

Partea proastă era că şi artiştii se mai contaminau de la securişti şi o făceau pe zeloşii, turnîndu-şi colegii, deşi nu le-o cerea nimeni. Securiştii, care va să zică, se transformau în bine, pe cînd artiştii neacoperiţi deveneau un fel de semisecurişti acoperiţi şi erau mîndri cînd generalii îi luau în seamă şi-i invitau, în afara serviciului, la o cafea din confiscări.

De asta e bine să stea fiecare la casa lui, că începi să-i încurci pe unii cu alţii. Securiştii se ratau şi ca securişti, şi ca artişti. În loc să le strice ei viaţa artiştilor, cum ar fi fost nomal, le-o stricau artiştii pe a lor. Iar dacă, sărăcuţul de el, securistul mai avea şi niţel talent, o încurca de tot.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   artişti

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de