x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Aşa da, aşa nu

0
Autor: Tudor Octavian 31 Aug 2010 - 00:00
Trăirile, şi ele, ni se îmbolnăvesc, îmbătrânesc, îşi epuizează substanţa.
Unii se nasc cu infirmităţi la trăiri, sunt incapabili de tandreţe, sunt brutali, excesivi, lipsiţi de o seamă de motivaţii fireşti. Până a şti ce rol au genele, învăţăm la lecţiile despre ameliorarea firilor rele că din orice copil poţi scoate un om întreg. Trebuia doar să ai o metodă, să insişti, să crezi în Makarenko sau în nu ştiu care alţi pedagogi vestiţi. Am văzut pe un canal tv cu noutăţi ştiinţifice cum îi erau lungite oasele unui pitic, până ce acesta a ajuns să măsoare 1,70m. Procedeul era, într-adevăr, elocvent ca eficienţă, numai că, în final, vedeam un pitic lungit, nu un om înalt.

Călătoresc de când mă ştiu cu autobuzul şi cu tramvaiul, având astfel ocazia să inventariez toate categoriile de reacţii, de trăiri şi de dialoguri grosolane. Toată mârlănia masculină şi toată isteria şi ţâfna femeiască. Foarte probabil că multe impulsuri agresive pot fi controlate prin educaţie. Dovadă că în multe alte ţări transportul în comun contează pe nişte reguli pe cât de severe, pe atât de eficiente. În absenţa unui control educativ, omul analfabet şi cu frustrări într-o continuă acumulare e în permanenţă zburlit, gata să afle vini pentru tot ce nu-i merge în viaţă la ceilalţi. Autocontrolul e fără îndoială o reacţie care, prin repetiţie, devine un organ. Undeva, în creier, un centru de comandă îţi spune mereu "aşa da", "aşa nu".

Centrul acesta majoritatea îl avem genetic, dar dacă nu-i lucrat, dacă nu e antrenat, se atrofiază şi nu mai poate fi reactivat. Am urmărit, la o plăcintărie, un dialog între o vânzătoare şi un client iritat, dialog care, ca într-o piesă de Eugen Ionesco, a mers spre clinic. Omul s-a întors cu brânzoaica, pe care tocmai o cumpărase, a strâns-o în pumn, ca să privească prin ea ca printr-un ochean, şi a zis că e goală, că n-are deloc brânză. Dacă discuţia s-ar fi oprit aici, primea altă brânzoaică şi asta era tot. Mitocanul din el însă a dorit să califice printr-o vorbă de duh incidentul şi a emis o cugetare: "Numai femeile e bine să fie goale". "E-te-te, na, că ai matale faţă de crai. Crai mare - i-a întors-o vânzătoarea. De ce nu te uiţi în oglindă?" "Da' mă-ta, care te-a făcut, de ce nu s-a uitat?", a zis clientul. Odată ajunşi la chestiunea maternă, cei doi s-au dezbrăcat complet de caractere şi curând s-au pus pe insulte şi înjurături.

Şi totul pornind de la o brânzoaică fără brânză. Oare cum ar fi dezvoltat vânzătoarea şi clientul dialogul, dacă subiectul ar fi fost un cârnat fără carne? Cu cuţitul în mână, bineînţeles.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de